ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4159/2014

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.Hotărârea primei instanțe

Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 409 din 4 decembrie 2012, a respins excepția lipsei calității procesuale active, ca nefondată, și a admis, în parte, excepția de nelegalitate formulată de Sindicatul A. Botoșani pentru reclamanții B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., Ș., T., Ț., U., V., X., Z., AA. și AB. împotriva Ordinului comun nr. 42/77/2011 din 13 ianuarie 2011 emis de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ministerul Finanțelor Publice, în contradictoriu cu intimații Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Botoșani, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ministerul Finanțelor Publice.

Totodată, a constatat nelegalitatea dispozițiilor art. II lit. a), b), c), d) și e) din Normele Metodologice pentru aplicarea Legi 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 aprobate prin Ordinul 42/2011 al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și prin Ordinul 77/14 ianuarie 2011 al Ministerului Finanțelor Publice în raport cu dispozițiile art. 1 din Legea 85/2010.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani și Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Înalta Curte a pus în discuție, din oficiu, excepția tardivității recursului raportat la prevederile art. 301 C. proc. civ., astfel cum rezultă din practica prezentei decizii.

II. Decizia și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Prin Decizia nr. 5967 din 27 iunie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins recursurile declarate de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani și Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice împotriva Sentinței nr. 409 din 4 decembrie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulate.

În speță, verificând data la care au fost formulate recursurile, s-a constatat că acestea au fost declarate peste termenul prevăzut de Legea 554/2004.

Potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 "Soluția instanței de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare".

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte a constatat că sentința recurată a fost comunicată Ministerului Finanțelor Publice la data de 27 decembrie 2012 și a fost atacată cu recurs de acesta la data de 11 ianuarie 2013, iar Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice i-a fost comunicată sentința la data de 24 decembrie 2012 și a fost atacată cu recurs de acesta la data de 8 ianuarie 2013, depășindu-se, așadar, cu mult termenul legal de 5 zile de la comunicare, prevăzut de textul de lege, sus-menționat.

III. Calea de atac a contestației în anulare

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare Ministerul Muncii Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. (1) teza a I-a C. proc. civ., arătând că hotărârea pronunțată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale.

Susține contestatorul că, sentința Curții de Apel Suceava a fost comunicată și înregistrată la registratura generală a Ministerului Muncii Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice în data de 27 decembrie 2012, conform dovezii anexate prezentei contestații, termenul de recurs începând să curgă de la 28 decembrie 2012. Calculând termenul de 5 zile, contestatoarea arată că el se sfârșea în data de 3 ianuarie 2013, însă, având în vedere că zilele de 1 și 2 ianuarie 2013 au fost declarate nelucrătoare, ultima zi de declarare a recursului a fost 4 ianuarie 2013.

În acest context, susține contestatoarea că decizia Înaltei Curți este rezultatul unei greșeli materiale, constând în aceea că, s-a constatat tardivitatea cererii de recurs în raport de data de 24 decembrie 2012 - dată de comunicare a sentinței și data de 8 ianuarie 2013 - data înregistrării cererii de recurs la Curtea de Apel Suceava, date care nu au corespondent real în actele de procedură întocmite în dosarul cauzei.

IV. Hotărârea Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Analizând contestația în anulare, în raport de motivul invocat, precum și de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu este întemeiată pentru argumentele expuse în continuare.

La Dosarul de fond nr. x/40/2011 al Curții de Apel Suceava se află originalul dovezii de primire și procesul-verbal de predare pentru comunicarea Hotărârii civile din 4 decembrie 2012, act procedural pe care este înregistrată, de către agentul procedural însărcinat cu înmânarea hotărârii, data de 24 decembrie 2012.

Aceiași dată, de 24 decembrie 2012 este conținută și în ștampila aplicată de Oficiul Poștal București, atât în dreptul semnăturii agentului, cât și la rubrica "data înapoierii", mențiuni care dovedesc faptul că, în mod real, comunicarea sentinței către Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice s-a realizat la data de 24 decembrie 2012, în condițiile în care nu există nicio altă mențiune oficială a agentului procedural sau efectuată de Oficiul Poștal București care să cuprindă data de 27 decembrie 2012, invocată de contestator, ca fiind data primirii hotărârii.

De altfel, și pe dovada de comunicare depusă, în copie de contestator la prezentul dosar, în susținerea contestației în anulare, data ștampilei aplicată de către Oficiul Poștal București este tot data de 14 decembrie 2012, ceea ce confirmă că mențiunile din dovada de predare și procesul-verbal de primire aflate în original la dosarul instanței de fond, sunt conforme cu realitatea.

Faptul că pe copia dovezii de comunicare rămasă la instituția contestatoare au fost aplicate două parafe purtând data de 27 decembrie 2012, nu fac decât dovada că la acea dată a fost înregistrată în registrul de corespondență și repartizată către departamentul corespunzător, corespondența venită pe data de 24 decembrie 2012. Or, din perspectiva îndeplinirii actului procedural al comunicării hotărârii judecătorești către instituție, nu are nicio relevanță data operațiunilor interne ulterioare, efectuate ca urmare a predării - primirii acelui act expediat de către instanța judecătorească.

Pe de altă parte, instanța de recurs a avut la dispoziție, pentru a putea verifica regularitatea învestirii sale, din punct de vedere al respectării termenului procedural de 5 zile de la comunicarea sentinței recurate, doar cererea de recurs înregistrată la Curtea de Apel Suceava la data de 8 ianuarie 2013, pe plicul în care a fost expediată cererea nefiind aplicată nicio ștampilă cu data expedierii.

Prin urmare, datele reținute de către instanța de recurs respectiv, 24 decembrie 2012 data comunicării sentinței recurate și 8 ianuarie 2013 - data înregistrării cererii de recurs, corespund realității dovedite cu actele procedurale întocmite în cauză, neputându-se reține existența vreunei greșeli materiale care să stea la baza raționamentului juridic dezvoltat prin decizia contestată.

Pe de altă parte, chiar dacă am luat în calcul datele precizate de contestator ca fiind cele reale, respectiv 27 decembrie 2012 - data comunicării și 4 ianuarie 2013 - data expedierii, tot nu ar fi respectat termenul de 5 zile de la comunicare. Calculat pe zile libere, conform art. 101 alin. (1) C. proc. civ., acest termen s-ar fi împlinit pe data de 3 ianuarie 2013, zi lucrătoare, neavând relevanță faptul că zilele de 1 și 2 ianuarie 2013 au fost declarate nelucrătoare, atâta vreme cât au căzut înlăuntrul acestui termen.

În concluzie, contestația în anulare formulată nu are suport probator în actele dosarului, nefiind întrunită ipoteza textului art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., care a constituit temeiul de drept al prezentei cereri, motiv pentru care Înalta Curte o va respinge ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, împotriva Deciziei nr. 5967 din 27 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2014.

Procesat de GGC - MI