ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6003/2013

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 385 din 20 noiembrie

2012, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal a admis excepția de nelegalitate invocată de reprezentantul legal

Sindicatul I. Botoșani – prin președinte S.C. și reclamanții A.L., A.T., C.D., D.M.,

D.M.A., D.A., G.S., H.L., H.D., L.A., N.V., O.G.P., P.C.B., R.S., S.E.D., S.M.

și U.F., în contradictoriu cu Direcția Generală de Asistență Socială și

Protecția Copilului Botoșani, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale

București și Ministerul Finanțelor Publice București și a constatat

nelegalitatea dispozițiilor Capitolului II „Stabilirea salariilor lunare brute

în anul 2011” lit. A, B, C, D și E din Ordinul comun nr. 42/77/2011 a

Ministerului Finanțelor Publice și Ministerului Muncii, Familiei și Protecției

Sociale în raport cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 285/2010.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs pârâții,

Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și

Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Botoșani, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursurilor se arată, în esență, că în mod greșit a reținut prima instanță că

prevederile normative contestate sunt nelegale, întrucât acestea nu fac decât

să stabilească în concret, prin aplicarea normelor de principiu prevăzute de

lege, modalitatea de încadrare și reîncadrare a personalului plătit din

fondurile publice, precum și formula concretă de calcul a salariilor și

indemnizațiilor aferente.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de

recurenți, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

din C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursurile sunt fondate, pentru considerentele care vor fi prezentate în

continuare.

Obiectul excepției de

nelegalitate supuse analizei în cauza de față îl constituie dispozițiile pct.

1II lit. B din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr.

285/2010, aprobate prin Ordinul comun nr. 42/77/2011 emis de ministrul muncii,

familiei și protecției sociale și ministrul finanțelor publice.

Potrivit acestor

dispoziții normative, „În anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcții,

pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe

funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în

grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile

similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat. În

mod similar se va proceda și pentru persoanele care s-au aflat în concediu

plătit pentru creșterea și îngrijirea copilului, precum și pentru personalul

ale cărui raporturi de muncă sau raporturi de serviciu au fost suspendate din

alte cauze, potrivit legii, luându-se în considerare funcția, clasa, gradul,

treapta de salarizare deținute anterior suspendării din funcție. În cazul

funcționarilor publici nou-încadrați sau promovați, nivelul de salarizare în

plată pentru funcțiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare

utilizate în anul 2010.

Pentru funcționarii

publici care se transferă în cursul anului 2011, la stabilirea salariului va fi

avută în vedere treapta de salarizare deținută anterior”.

Dispozițiile normative

contestate au fost emise în aplicarea și executarea prevederilor Legii nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Astfel, conform prevederilor

art. 17 din acest act normativ „În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare

a prezentei legi, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ministerul

Finanțelor Publice vor elabora normele metodologice de aplicare a prezentei legi,

care vor fi aprobate prin ordin al ministrului muncii, familiei și protecției sociale

și al ministrului finanțelor publice, care va stabili și formula concretă de calcul

al salariilor, indemnizațiilor și soldelor pentru anul 2011”.

De asemenea, potrivit

dispozițiilor aceluiași act normativ, „În anul 2011, pentru personalul nou-încadrat

pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică

pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în

grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile

similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat” (art.

2) și „Personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie

2011, pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de legea-cadru,

în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată

la 31 decembrie 2010” (art. 4 alin. (3)).

În cadrul procedurii prevăzute

de art. 4 din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ trebuie analizată

în funcție de actele normative cu forță juridică superioară în baza cărora acesta

a fost emis, în raport cu principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative,

principiu consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție și art. 4 alin. (3) din

Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor

normative, republicată.

Argumentul invocat, atât

de către intimații-reclamanți cât și de către prima instanță, în favoarea tezei

nelegalității dispozițiilor normative contestate îl constituie împrejurarea că acestea

fac referire la treapta 3 de salarizare, fără ca Legea nr. 285/2010 să conțină o

astfel de prevedere, argumentul fiind, evident, greșit.

Astfel, din conținutul

prevederilor art. 2 din Legea nr. 285/2010, rezultă că legiuitorul a urmărit ca,

pentru anul 2011, salarizarea personalului nou-încadrat, precum și a celui promovat

în funcții sau în grade/trepte, salarizarea să se facă la un singur nivel de salarizare,

acela fiind cel în plată pentru funcții similare.

Prevederile art. 2 din

lege trebuie, însă, interpretate prin raportare la dispozițiile art. 4 alin. (3)

din aceeași lege, mai sus citate, cu care se coroborează și care fac trimitere în

mod expres la o salarizare având drept referință funcția, vechimea, gradul și treapta

avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010, acestea reprezentând, deci,

„nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare”, la care se referă

art. 2.

Așadar, dispozițiile

art. 2 din Legea nr. 285/2010 nu doar că nu exclud raportarea la trepte de salarizare

dar chiar o prevăd, stabilind că salarizarea, pentru personalul aflat în situațiile

menționate în ipoteza normei, se face la „nivelul de salarizare în plată pentru

funcțiile similare”, acest nivel fiind, conform art. 4 alin. (3) din aceeași lege,

cel „în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată

la 31 decembrie 2010”, nivel stabilit începând cu 1 ianuarie 2011, prin reîncadrarea

personalului plătit din fonduri publice.

Că astfel trebuie interpretate

prevederile legale în discuție rezultă și din dispozițiile cuprinse la pct. 11

art. 13 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G.

nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată

prin Legea nr. 283/2011, unde se prevede în mod expres că „În cazul funcționarilor

publici nou-încadrați sau promovați, nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile

similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010”.

Aceste dispoziții legale,

deși edictate ulterior emiterii prevederilor normative contestate în cauză, confirmă

în mod clar și neechivoc modul de interpretare coroborat al dispozițiilor art. 2

și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 285/2010 și, implicit, legalitatea soluției reglementate

de dispozițiile pct. 1II lit. B din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor

acestei legii, ce fac obiectul excepției de nelegalitate.

Legiuitorul a menținut,

așadar, același criteriu de calcul al nivelului de salarizare pentru funcționarii

publici nou-încadrați sau promovați, inclusiv pentru anul 2012, acesta fiind cel

corespunzător treptei 3 de salarizare utilizată în anul 2010.

Or, prevederile pct.

1II lit. B din Metodologia aprobată prin Ordinul comun nr. 42/77/2011, emis de ministrul

muncii, familiei și protecției sociale și ministrul finanțelor publice, realizează

tocmai punerea în aplicare a acestei reguli, instituită de legiuitor prin dispozițiile

art. 2 și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 285/2010, pe care le respectă întocmai.

Față de cele arătate,

constatându-se că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a legii,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 20 din Legea

nr. 554/2004, raportat la art. 304 pct. 9 din același cod, va admite recursurile

și va modifica sentința atacată, în sensul respingerii excepției de nelegalitate,

ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de pârâții Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice

și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Botoșani împotriva sentinței

nr. 385 din 20 noiembrie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința recurată în sensul că respinge

excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. II lit. A,B,C,D,E din Ordinul comun

nr. 42/77/2011 al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ministerului

Finanțelor Publice în raport cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 285/2010, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 iunie

2013.