ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6003/2013

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 385 din 20 noiembrie 2012, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de nelegalitate invocată de reprezentantul legal Sindicatul I. Botoșani – prin președinte S.C. și reclamanții A.L., A.T., C.D., D.M., D.M.A., D.A., G.S., H.L., H.D., L.A., N.V., O.G.P., P.C.B., R.S., S.E.D., S.M. și U.F., în contradictoriu cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Botoșani, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale București și Ministerul Finanțelor Publice București și a constatat nelegalitatea dispozițiilor Capitolului II „Stabilirea salariilor lunare brute în anul 2011” lit. A, B, C, D și E din Ordinul comun nr. 42/77/2011 a Ministerului Finanțelor Publice și Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale în raport cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 285/2010.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs pârâții, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Botoșani, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursurilor se arată, în esență, că în mod greșit a reținut prima instanță că prevederile normative contestate sunt nelegale, întrucât acestea nu fac decât să stabilească în concret, prin aplicarea normelor de principiu prevăzute de lege, modalitatea de încadrare și reîncadrare a personalului plătit din fondurile publice, precum și formula concretă de calcul a salariilor și indemnizațiilor aferente. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurenți, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 din C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare. Obiectul excepției de nelegalitate supuse analizei în cauza de față îl constituie dispozițiile pct. 1II lit. B din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010, aprobate prin Ordinul comun nr. 42/77/2011 emis de ministrul muncii, familiei și protecției sociale și ministrul finanțelor publice. Potrivit acestor dispoziții normative, „În anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat.

În mod similar se va proceda și pentru persoanele care s-au aflat în concediu plătit pentru creșterea și îngrijirea copilului, precum și pentru personalul ale cărui raporturi de muncă sau raporturi de serviciu au fost suspendate din alte cauze, potrivit legii, luându-se în considerare funcția, clasa, gradul, treapta de salarizare deținute anterior suspendării din funcție. În cazul funcționarilor publici nou-încadrați sau promovați, nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010. Pentru funcționarii publici care se transferă în cursul anului 2011, la stabilirea salariului va fi avută în vedere treapta de salarizare deținută anterior”.

Dispozițiile normative contestate au fost emise în aplicarea și executarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Astfel, conform prevederilor art. 17 din acest act normativ „În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ministerul Finanțelor Publice vor elabora normele metodologice de aplicare a prezentei legi, care vor fi aprobate prin ordin al ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al ministrului finanțelor publice, care va stabili și formula concretă de calcul al salariilor, indemnizațiilor și soldelor pentru anul 2011”.

De asemenea, potrivit dispozițiilor aceluiași act normativ, „În anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat” (art. 2) și „Personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de legea-cadru, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010” (art. 4 alin. (3)). În cadrul procedurii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ trebuie analizată în funcție de actele normative cu forță juridică superioară în baza cărora acesta a fost emis, în raport cu principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative, principiu consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.

Argumentul invocat, atât de către intimații-reclamanți cât și de către prima instanță, în favoarea tezei nelegalității dispozițiilor normative contestate îl constituie împrejurarea că acestea fac referire la treapta 3 de salarizare, fără ca Legea nr. 285/2010 să conțină o astfel de prevedere, argumentul fiind, evident, greșit. Astfel, din conținutul prevederilor art. 2 din Legea nr. 285/2010, rezultă că legiuitorul a urmărit ca, pentru anul 2011, salarizarea personalului nou-încadrat, precum și a celui promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea să se facă la un singur nivel de salarizare, acela fiind cel în plată pentru funcții similare.

Prevederile art. 2 din lege trebuie, însă, interpretate prin raportare la dispozițiile art. 4 alin. (3) din aceeași lege, mai sus citate, cu care se coroborează și care fac trimitere în mod expres la o salarizare având drept referință funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010, acestea reprezentând, deci, „nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare”, la care se referă art. 2. Așadar, dispozițiile art. 2 din Legea nr. 285/2010 nu doar că nu exclud raportarea la trepte de salarizare dar chiar o prevăd, stabilind că salarizarea, pentru personalul aflat în situațiile menționate în ipoteza normei, se face la „nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare”, acest nivel fiind, conform art. 4 alin. (3) din aceeași lege, cel „în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010”, nivel stabilit începând cu 1 ianuarie 2011, prin reîncadrarea personalului plătit din fonduri publice.

Că astfel trebuie interpretate prevederile legale în discuție rezultă și din dispozițiile cuprinse la pct. 11 art. 13 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată prin Legea nr. 283/2011, unde se prevede în mod expres că „În cazul funcționarilor publici nou-încadrați sau promovați, nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010”. Aceste dispoziții legale, deși edictate ulterior emiterii prevederilor normative contestate în cauză, confirmă în mod clar și neechivoc modul de interpretare coroborat al dispozițiilor art. 2 și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 285/2010 și, implicit, legalitatea soluției reglementate de dispozițiile pct. 1II lit. B din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor acestei legii, ce fac obiectul excepției de nelegalitate.

Legiuitorul a menținut, așadar, același criteriu de calcul al nivelului de salarizare pentru funcționarii publici nou-încadrați sau promovați, inclusiv pentru anul 2012, acesta fiind cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizată în anul 2010. Or, prevederile pct. 1II lit. B din Metodologia aprobată prin Ordinul comun nr. 42/77/2011, emis de ministrul muncii, familiei și protecției sociale și ministrul finanțelor publice, realizează tocmai punerea în aplicare a acestei reguli, instituită de legiuitor prin dispozițiile art. 2 și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 285/2010, pe care le respectă întocmai. Față de cele arătate, constatându-se că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a legii, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc.

civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 304 pct. 9 din același cod, va admite recursurile și va modifica sentința atacată, în sensul respingerii excepției de nelegalitate, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Botoșani împotriva sentinței nr. 385 din 20 noiembrie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată în sensul că respinge excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. II lit. A,B,C,D,E din Ordinul comun nr. 42/77/2011 al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ministerului Finanțelor Publice în raport cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 285/2010, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 iunie 2013.