ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 44/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 91 din 7 iulie 2008, Curtea de Apel Suceava, a respins ca nefondată cererea reclamantei T.L., prin care solicită completarea sentinței civile nr. 73/2008 pronunțată de aceeași instanță, în sensul de a obliga Casa Județeană de Pensii Botoșani la plata în procent de 100% a concediului medical de urgență pentru perioada 6 noiembrie 2007 - 30 noiembrie 2007, alături de ceilalți pârâți. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că din cuprinsul sentinței nu rezultă că a fost chemată în judecată și Casa Județeană de Pensii Botoșani, astfel încât nu există omisiunea prevăzută de art. 2812 C. proc.

civ. Împotriva acestei hotărâri reclamanta T.L. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivele de recurs se susține, în esență, că în mod nelegal Curtea de Apel Suceava a respins cererea de completare a sentinței civile nr. 73 din 21 mai 2008, argumentând că pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani nu a fost parte în proces, deși la termenul din 12 mai 2008 indicase expres că înțelege să se judece și cu aceasta. Recurenta consideră că pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani trebuie să achite diferența de concediu medical de 25% pentru urgență medico-chirurgicală pentru perioada 6 noiembrie 2007 - 30 noiembrie 2007, potrivit art. 12 din H.G. nr. 158 din 17 noiembrie 2005. Printr-un motiv de recurs distinct, recurenta invocă nulitatea prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., susținând că sentința atacată a fost pronunțată în condițiile în care la termenul respectiv era lipsă de procedură cu Ministerul Sănătății Publice, constatată chiar de instanța de judecată. Prin întâmpinarea formulată, intimata Casa Județeană de Pensii Botoșani a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2812 C. proc. civ. pentru completarea hotărârii. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a întâmpinării, precum și potrivit art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Cererea de completare soluționată de Curtea de Apel a vizat sentința nr. 73 din 21 mai 2008 a aceleiași instanțe, prin care s-a admis acțiunea recurentei-reclamante T.L.

în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății Publice și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, anulându-se art. 31 din Ordinul nr. 60/32 din 27 ianuarie 2006, emis de aceștia; s-a admis cererea privind plata cu 100% a concediului medical și, în consecință, au fost obligate pârâtele Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Botoșani și Casa Națională de Asigurări de Sănătate să plătească reclamantei indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă, în cuantum de 100% din baza de calcul stabilită conform legii, pentru întreaga perioadă de concediu medical de care a beneficiat, respectiv 6 noiembrie 2007 - 30 noiembrie 2007; a fost respins capătul de cerere privind plata cu 100% din baza de calcul, a tuturor concediilor medicale cu urgență medico-chirurgicală, pentru lipsa calității procesual active; a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâților Ministerul Sănătății Publice, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Guvernul României de a răspunde la memoriile înaintate, ca nefondat; a fost respinsă cererea de acordare a daunelor materiale și morale, ca nefondată și au fost obligați pârâții Ministerul Sănătății Publice, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Casa Județeană de Asigurări Sociale Botoșani la plata sumei de 40 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 2812 alin. (1) C. proc. civ.: „Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri (…)”. Din textul citat rezultă cu evidență că „omisiunea de a se pronunța” se referă la o cerere cu care instanța a fost legal învestită. Or, după cum chiar recurenta invocă, cererea analizată a fost depusă de recurenta-reclamantă, împreună cu alte înscrisuri, la termenul din 12 mai 2008, depășind, potrivit art. 132 C. proc. civ., momentul procesual până la care se poate completa petitul cererii de chemare în judecată.

Această cerere nu a fost comunicată pârâtei Casa Județeană de Pensii Botoșani care nu a avut astfel posibilitatea formulării unei întâmpinări. Ca urmare, prin sentința nr. 73 din 21 mai 2008 Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a pronunțat numai cu privire la capetele de cerere cu care fusese legal învestită, așa încât în mod corect a fost respinsă cererea de completare formulată de reclamantă. Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs prin care se susține că sentința examinată a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurenta nu are interes să invoce lipsa de procedură cu pârâtul Ministerul Sănătății Publice, întrucât prin necitarea acestuia nu i s-a pricinuit nicio vătămare.

De altfel, instanța de fond a motivat convingător depășirea acestui incident procedural, în chiar practicaua sentinței analizate, arătând că cererea completatoare o vizează numai pe pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani, deci nu era necesară citarea Ministerului Sănătății Publice. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. le va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.L., împotriva sentinței civile nr. 91 din 7 iulie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 ianuarie 2009.