ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 09.01.2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 44/2009

HOTĂRÂRE
09.01.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 44/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 91 din 7 iulie 2008, Curtea

de Apel Suceava, a respins ca nefondată cererea reclamantei T.L., prin care

solicită completarea sentinței civile nr. 73/2008 pronunțată de aceeași

instanță, în sensul de a obliga Casa Județeană de Pensii Botoșani la plata în

procent de 100% a concediului medical de urgență pentru perioada 6 noiembrie

2007 - 30 noiembrie 2007, alături de ceilalți pârâți.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că din cuprinsul sentinței nu

rezultă că a fost chemată în judecată și Casa Județeană de Pensii Botoșani,

astfel încât nu există omisiunea prevăzută de art. 2812 C. proc. civ.

Împotriva acestei hotărâri

reclamanta T.L. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivele de recurs se

susține, în esență, că în mod nelegal Curtea de Apel Suceava a respins cererea

de completare a sentinței civile nr. 73 din 21 mai 2008, argumentând că pârâta

Casa Județeană de Pensii Botoșani nu a fost parte în proces, deși la termenul

din 12 mai 2008 indicase expres că înțelege să se judece și cu aceasta.

Recurenta consideră că

pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani trebuie să achite diferența de

concediu medical de 25% pentru urgență medico-chirurgicală pentru perioada 6

noiembrie 2007 - 30 noiembrie 2007, potrivit art. 12 din H.G. nr. 158 din 17

noiembrie 2005.

Printr-un motiv de recurs

distinct, recurenta invocă nulitatea prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., susținând că sentința atacată a fost pronunțată în condițiile în care la

termenul respectiv era lipsă de procedură cu Ministerul Sănătății Publice,

constatată chiar de instanța de judecată.

Prin întâmpinarea formulată,

intimata Casa Județeană de Pensii Botoșani a solicitat respingerea recursului

ca nefondat, arătând că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.

2812 C. proc. civ. pentru completarea hotărârii.

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate, a întâmpinării, precum și potrivit art. 3041 C.

proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este

nefondat pentru următoarele considerente:

Cererea de completare

soluționată de Curtea de Apel a vizat sentința nr. 73 din 21 mai 2008 a

aceleiași instanțe, prin care s-a admis acțiunea recurentei-reclamante T.L. în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății Publice și Casa Națională de

Asigurări de Sănătate, anulându-se art. 31 din Ordinul nr. 60/32 din 27

ianuarie 2006, emis de aceștia; s-a admis cererea privind plata cu 100% a

concediului medical și, în consecință, au fost obligate pârâtele Casa Județeană

de Asigurări de Sănătate Botoșani și Casa Națională de Asigurări de Sănătate să

plătească reclamantei indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă, în

cuantum de 100% din baza de calcul stabilită conform legii, pentru întreaga

perioadă de concediu medical de care a beneficiat, respectiv 6 noiembrie 2007 -

30 noiembrie 2007; a fost respins capătul de cerere privind plata cu 100% din

baza de calcul, a tuturor concediilor medicale cu urgență medico-chirurgicală,

pentru lipsa calității procesual active; a fost respins capătul de cerere

privind obligarea pârâților Ministerul Sănătății Publice, Casa Națională de

Asigurări de Sănătate și Guvernul României de a răspunde la memoriile

înaintate, ca nefondat; a fost respinsă cererea de acordare a daunelor

materiale și morale, ca nefondată și au fost obligați pârâții Ministerul

Sănătății Publice, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Casa Județeană de

Asigurări Sociale Botoșani la plata sumei de 40 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 2812

alin. (1) C. proc. civ.: „Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se

pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei

cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același

termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei

hotărâri (…)”.

Din textul citat rezultă cu

evidență că „omisiunea de a se pronunța” se referă la o cerere cu care instanța

a fost legal învestită.

Or, după cum chiar recurenta

invocă, cererea analizată a fost depusă de recurenta-reclamantă, împreună cu

alte înscrisuri, la termenul din 12 mai 2008, depășind, potrivit art. 132 C.

proc. civ., momentul procesual până la care se poate completa petitul cererii

de chemare în judecată. Această cerere nu a fost comunicată pârâtei Casa

Județeană de Pensii Botoșani care nu a avut astfel posibilitatea formulării

unei întâmpinări.

Ca urmare, prin sentința nr.

73 din 21 mai 2008 Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ

și fiscal, s-a pronunțat numai cu privire la capetele de cerere cu care fusese

legal învestită, așa încât în mod corect a fost respinsă cererea de completare

formulată de reclamantă.

Referitor la cel de-al

doilea motiv de recurs prin care se susține că sentința examinată a fost

pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea

nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recurenta nu are interes să invoce lipsa de procedură cu pârâtul Ministerul

Sănătății Publice, întrucât prin necitarea acestuia nu i s-a pricinuit nicio

vătămare.

De altfel, instanța de fond

a motivat convingător depășirea acestui incident procedural, în chiar

practicaua sentinței analizate, arătând că cererea completatoare o vizează

numai pe pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani, deci nu era necesară citarea

Ministerului Sănătății Publice.

Pentru aceste considerente,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. le va respinge recursul ca

nefondat.

Respinge recursul declarat

de T.L., împotriva sentinței civile nr. 91 din 7 iulie 2008 a Curții de Apel

Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 9 ianuarie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-03-04
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1192/2009
O.U.G. nr. 158/2005, care nu distinge între urgențe medico - chirurgicale în funcție de necesitatea internării în spital și nu prevede alte condiții pentru acordarea indemnizației de urgență în procent de 100% din baza de calcul. Cererea pr
ÎCCJ 2008-06-10
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2363/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 75 din 12 noiembrie 2007, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată, ce
ÎCCJ 2006-11-01
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3752/2006
289 din 7 septembrie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a stabilit că reclamanta este beneficiarul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 octombrie 1942 - 1 septembrie 1944. Instanța a reținut c
ÎCCJ 2010-02-24
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1029/2010
Asupra contestației în anulare de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin Decizia nr. 1192 din 4 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost admise recursurile declarate de Ministerul Sănătăți
ÎCCJ 2006-05-31
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2007/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor aflate la dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, la data de 23 noiembrie 2005, reclamantul N.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa J
Sursă