ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1416/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 100 din 21 aprilie 2004, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantului R.A., prin care acesta a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Botoșani - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, anularea deciziei de revizuire nr. 369 din 19 februarie 2004, emisă de pârâtă, în partea privind data de la care se acordă drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 309/2002, în sensul că aceasta este 1 noiembrie 2002, în loc de 1 februarie 2004, cum, în mod greșit, s-a prevăzut în decizia de revizuire.

La pronunțarea sentinței, instanța de fond a reținut că cererea inițială prin care reclamantul a solicitat pârâtei, acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, a fost înregistrată la Comisia pentru aplicarea acestei legi, sub nr. 3105 din 28 octombrie 2002, așa cum rezultă din cuprinsul deciziei de revizuire; potrivit art. 5 alin. (1) din legea arătată, acordarea drepturilor se face începând cu data de întâi a lunii următoare formulării cererii, astfel că reclamantului îi vor fi acordate drepturile, începând cu data de 1 noiembrie 2002, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei de revizuire. Sentința instanței de fond a fost atacată cu recurs, de pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani, criticând-o ca fiind nelegală.

Prin motivele de recurs, recurenta a susținut că revizuirea hotărârii inițiale nr. 2701 din 14 ianuarie 2003, prin care solicitantului i-au fost acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, s-a făcut în baza circularei nr. 2784 din 15 iulie 2003, a Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, prin care a fost lărgită sfera de aplicabilitate a Legii nr. 309/2002, circulara intrând în vigoare începând cu 1 august 2003. Recursul este nefondat. Potrivit reglementării art. 5 alin. (1) din Legea nr. 309/2002, acordarea drepturilor compensatorii prevăzute de această lege, pentru persoanele care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, se face cu începere de la data de întâi a lunii următoare depunerii cererii.

La data înregistrării cererii la comisie, respectiv 28 octombrie 2002, reclamantul a făcut dovada, cu livretul militar, că cele două perioade de stagiu militar, cuprinse între iulie 1951 și noiembrie 1954, au fost efectuate la detașamente de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii, astfel că acordarea drepturilor compensatorii se face în raport cu data înregistrării cererii la comisie, respectiv, cu data de 1 noiembrie 2002, așa cum, în mod corect, a apreciat și instanța de fond. Decizia de revizuire nr. 369 din 19 februarie 2004, emisă de pârâtă, nu face decât să revină și să corecteze eroarea în care s-a aflat comisia cu privire la stagiul militar efectuat de reclamant, în perioada aprilie 1953 - februarie 1954, data de acordare a drepturilor pentru întreaga perioadă, fiind cea legal stabilită prin hotărârea inițială.

Susținerile recurentei, cu privire la circulara nr. 2784 din 15 iulie 2003, a Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, nu pot fi primite, întrucât precizările din circulară reprezintă punctul de vedere al acestei autorități publice și nici nu fac vreo referire cu privire la așa-zisa „intrare în vigoare începând cu 1 august 2003”, invocată de recurentă. Pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Botoșani împotriva sentinței civile nr. 100 din 21 aprilie 2004, a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2005.