ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2007/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor aflate la dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, la data de 23 noiembrie 2005, reclamantul N.A. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani, modificarea

deciziei de revizuire nr. 700 din 26 septembrie 2005, emisă de acesta, în

sensul acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, începând cu data

de 1 noiembrie 2002, iar nu cu data de 1 septembrie 2005, așa cum în mod greșit

se prevede în decizia contestată.

În susținerea acțiunii, reclamantul

a depus la dosar decizia contestată, din care rezultă că, în baza cererii

acestuia din data de 14 octombrie 2002, i-au fost acordate drepturile prevăzute

de Legea nr. 309/2002, pentru perioadele 2 septembrie 1953 - 3 martie 1954 și

10 mai 1954 - 10 ianuarie 1955, începând cu data de 1 septembrie 2005.

Prin sentința civilă nr. 412 din 7

decembrie 2005, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea și, modificând decizia contestată, a acordat

reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioadele

stabilite, începând cu data de 1 noiembrie 2002.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că, în cauză, în conformitate cu prevederile art. 5

din Legea nr. 309/2002, are relevanță data formulării de către petent a cererii

de acordare a drepturilor, iar nu data emiterii de către pârâtă a deciziei

contestate.

Împotriva acestei soluții,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană

de Pensii Botoșani, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că reclamantul a prezentat Comisiei, dovezile pentru cea

de-a doua perioadă, ulterior depunerii cererii, situație față de care drepturile

nu-i pot fi acordate, decât începând cu data prezentării noilor dovezi.

Examinând cauza și sentința atacată,

în raport cu criticile invocate, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare.

Potrivit art. 5 din

Legea nr. 309/2002 privind

recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul

militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 -

1961, drepturile prevăzute de acest act normativ se acordă persoanelor

beneficiare, începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a fost

depusă cererea.

Așa cum rezultă din chiar decizia

contestată, cererea intimatului-reclamant a fost depusă la data de 14 octombrie

2002.

Cum legea se referă la momentul

depunerii cererii, fără să distingă cu privire la un alt moment, cum ar fi cel

al prezentării dovezilor în sprijinul cererii, în mod corect a procedat

instanța de fond la acordarea drepturilor prevăzute de lege, începând cu data

de 1 noiembrie 2002, aceasta fiind luna următoare celei în care a fost depusă

cererea la Comisia de specialitate.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins

ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană

de Pensii Botoșani împotriva sentinței civile nr. 412 din 7 decembrie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 mai 2006.