ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4425/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1516 din 29 octombrie 2002, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis excepția de inadmisibilitate a acțiunii, respingând ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanții A.M.C. și A.D.C., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin Primarul General. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții. Prin încheierea din 27 ianuarie 2003, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a dispus suspendarea apelului declarat de reclamanți, în condițiile art. 242 pct. 2 C. proc. civ. Având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării cauzei, timp în care nici una din părțile din proces nu a solicitat repunerea pe rol a apelului, la data de 3 februarie 2004, curtea de apel a dispus din oficiu repunere pe rol în vederea constatării perimării.

Prin decizia nr. 603 A din 29 martie 2004, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a constatat perimat apelul, potrivit art. 248-254 C. proc. civ., cu motivarea că apelul depus după împlinirea termenului de prescripție nu are relevanță, deoarece prescripția operează de drept. Împotriva încheierii de ședință din data de 27 ianuarie 2003, prin care s-a dispus suspendarea cauzei în baza art. 242 pct. 2 C. proc. civ. a declarat recurs reclamantul A.D.C., fără a invoca vreun motiv de recurs. Susține reclamantul că suspendarea cauzei este o măsură nelegală și netemeinică, deoarece, după strigarea cauzei pentru a treia oară, instanța a rămas în pronunțare cu privire la suspendare și cu toate că până la sfârșitul ședinței s-a prezentat și avocatul reclamantului cu motivele de apel, instanța nu a mai fost de acord să reia cauza pe motiv că se strigase de trei ori dosarul și nu a răspuns nimeni prezent.

Recursul va fi respins, pentru considerentele ce urmează. Susținerile privind aplicarea greșită a dispozițiilor înscrise în art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., raport cu care suspendarea judecării cauzei operează ca urmare a neînfățișării părților, care nu au cerut judecarea în lipsă, la termenul de judecată la care au fost legal citate, fac posibilă încadrarea în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În speță, contrar susținerilor reclamantului, astfel cum rezultă din încheierea de ședință, la termenul din 27 ianuarie 2003, părțile nu s-au prezentat nici la cea de a treia strigare a pricinii. În acest context, constatând și faptul că părțile legal citate nu au solicitat judecarea în lipsă, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei.

De altfel, nici susținerea conform căreia avocatul reclamanților s-ar fi prezentat până la sfârșitul ședinței de judecată cu motivele de apel nu se confirmă, în condițiile în care la dosar nu se află împuternicirea avocațială pentru termenul la care s-a dat încheierea atacată iar împuternicirea avocațială aflată la dosar este ulterioară, fiind datată 22 martie 2004. Pentru considerentele ce preced, reținând că instanța de apel a aplicat corect dispozițiile imperative ale art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de A.D.C. împotriva încheierii dată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, la 27 ianuarie 2003 în dosarul nr. 3539/2002. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2005.