ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4425/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4425/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința nr. 1516 din 29 octombrie 2002, Tribunalul București, secția
a III-a civilă, a admis excepția de inadmisibilitate a acțiunii, respingând ca
inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanții A.M.C. și A.D.C., în
contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin Primarul General.
Împotriva acestei sentințe au
declarat recurs reclamanții.
Prin încheierea din 27 ianuarie
2003, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a dispus suspendarea
apelului declarat de reclamanți, în condițiile art. 242 pct. 2 C. proc. civ.
Având în vedere că în cauză a trecut
mai mult de un an de la data suspendării cauzei, timp în care nici una din
părțile din proces nu a solicitat repunerea pe rol a apelului, la data de 3
februarie 2004, curtea de apel a dispus din oficiu repunere pe rol în vederea
constatării perimării.
Prin decizia nr. 603 A din 29 martie
2004, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a constatat perimat
apelul, potrivit art. 248-254 C. proc. civ., cu motivarea că apelul depus după
împlinirea termenului de prescripție nu are relevanță, deoarece prescripția
operează de drept.
Împotriva încheierii de ședință din
data de 27 ianuarie 2003, prin care s-a dispus suspendarea cauzei în baza art.
242 pct. 2 C. proc. civ. a declarat recurs reclamantul A.D.C., fără a invoca
vreun motiv de recurs.
Susține reclamantul că suspendarea
cauzei este o măsură nelegală și netemeinică, deoarece, după strigarea cauzei
pentru a treia oară, instanța a rămas în pronunțare cu privire la suspendare și
cu toate că până la sfârșitul ședinței s-a prezentat și avocatul reclamantului
cu motivele de apel, instanța nu a mai fost de acord să reia cauza pe motiv că
se strigase de trei ori dosarul și nu a răspuns nimeni prezent.
Recursul va fi respins, pentru
considerentele ce urmează.
Susținerile privind aplicarea
greșită a dispozițiilor înscrise în art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.,
raport cu care suspendarea judecării cauzei operează ca urmare a neînfățișării
părților, care nu au cerut judecarea în lipsă, la termenul de judecată la care
au fost legal citate, fac posibilă încadrarea în motivul de recurs prevăzut de
art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În speță, contrar susținerilor
reclamantului, astfel cum rezultă din încheierea de ședință, la termenul din 27
ianuarie 2003, părțile nu s-au prezentat nici la cea de a treia strigare a
pricinii. În acest context, constatând și faptul că părțile legal citate nu au
solicitat judecarea în lipsă, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei.
De altfel, nici susținerea conform
căreia avocatul reclamanților s-ar fi prezentat până la sfârșitul ședinței de
judecată cu motivele de apel nu se confirmă, în condițiile în care la dosar nu
se află împuternicirea avocațială pentru termenul la care s-a dat încheierea
atacată iar împuternicirea avocațială aflată la dosar este ulterioară, fiind
datată 22 martie 2004.
Pentru considerentele ce preced,
reținând că instanța de apel a aplicat corect dispozițiile imperative ale art.
242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de
reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de A.D.C.
împotriva încheierii dată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă,
la 27 ianuarie 2003 în dosarul nr. 3539/2002.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2005.