ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2318/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 1137 din 27

aprilie 2004, reclamantul C.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Ialomița, anularea hotărârii nr. 1492 din 15 ianuarie 2004,

emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre, prin care să-i

recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1265 din 17 mai, 2004 a

admis cererea formulată de reclamantul C.C., în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Ialomița. A anulat hotărârea nr. 1492 din 15 ianuarie 2004,

emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să emită o nouă hotărâre, prin care să-i

recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru

perioada 2 februarie 1942 - 6 martie 1945.

În motivarea soluției s-a

reținut că, întrucât reclamantul s-a născut în timpul refugiului părinților

săi, acesta este îndreptățit a beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Ialomița, criticând-o pentru

nelegalitate, susținând în esență că în art. 1 din O.G. nr. 105/1999, nu sunt

enumerați copiii născuți în timpul refugiului părinților lor, pentru a

beneficia de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Recursul este nefondat.

Este necontestat faptul că

reclamantul s-a născut la data de 2 februarie 1942, în comuna Sarighiol - Deal,

județul Tulcea, în timpul refugiului părinților săi, care au făcut obiectul

unui schimb de populație, urmare a tratatului încheiat între România și

Bulgaria, semnat la 6 septembrie 1940, la Craiova.

Potrivit Certificatului extras

emis de Arhivele Naționale - Direcția Județeană Ialomița, tatăl reclamantului, N.C.,

figurează în Tabloul de refugiați din Cadrilater, comuna Haschioi, satul Barza.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie

1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații

enumerate.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în

perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel,

toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este

necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit

aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa,

ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să

acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele și/sau au

avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea

că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și

soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a

înțeles să acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a

suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a

fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul

care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate

consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a

persecuțiilor etnice.

Ca atare, soluția curții de

apel este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Ialomița împotriva sentinței civile nr. 1265 din 17

mai 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 aprilie 2005.