ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2115/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1529 din 23 iunie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta B.M., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Ialomița și a anulat hotărârea nr. 1457 din 15 ianuarie 2004, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să emită o nouă hotărâre prin care să îi recunoască calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 19 octombrie 1942 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor cuvenite, începând cu 1 septembrie 2002. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut din actele dosarului, că reclamanta este fiica lui G.E.

căreia, în baza hotărârii nr. 209 din 19 aprilie 2002, emisă de Comisia specială din cadrul pârâtei, i-a fost recunoscută calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, fiind strămutată la 1 octombrie 1940, din Cadrilater, în România, comuna Sarighiol - Deal, unde, la 20 octombrie 1942, s-a născut reclamanta. În motivarea soluției, instanța a argumentat că și copiii născuți ulterior strămutării părinților, au suferit aceleași privațiuni, ca și aceștia și nu ar fi echitabil, să nu beneficieze și ei de aceleași drepturi, astfel că reclamanta este îndreptățită să i se acorde beneficiul dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. Împotriva sentinței a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Ialomița, criticând-o ca nelegală, pentru motivul de casare prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în sensul că, în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamantei, întrucât la data de 15 septembrie 1940, de când a început perioada de strămutare a părinților săi, aceasta nu era născută. Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 586/2002, beneficiază de prevederile acestei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. În raport cu aceste dispoziții, în mod corect a reținut instanța, că reclamanta, fiind născută în perioada de strămutare a mamei sale, are același statut de persoană refugiată, beneficiind de prevederile legii, având în vedere că efectele nefavorabile ale strămutării forțate, din motive etnice, s-au răsfrânt și asupra acesteia.

Față de cele ce preced, urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat, cu obligarea recurentei, în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 6.000.000 lei, dovedite cu chitanța depusă la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Ialomița împotriva sentinței civile nr. 1529 din 23 iunie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Obligă recurenta la 6.000.000 lei, cheltuieli de judecată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2005.