ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5610/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta H.C. a chemat în judecată

Casa Județeană de Pensii Ialomița, solicitând instanței ca, în contradictoriu

cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 1471 din 15 ianuarie 2004, emisă

de pârâtă.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că prin hotărârea contestată i s-a respins cererea pentru acordarea

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu toate că mama sa, împreună cu

părinții săi, a fost strămutată din comuna Vetrina, județul Durostor -

Bulgaria, în comuna Ciocănești, județul Ialomița, urmare a Tratatului de la

Craiova din anul 1940, ulterior născându-se și reclamanta (la 26 martie 1944).

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1062 din

1 iunie 2005, a admis acțiunea reclamantei, dispunând anularea hotărârii nr.

1471 din 15 ianuarie 2004. Totodată, a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre

prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor

art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 26 martie 1944 - 6

martie 1945 și să-i acorde acesteia, drepturile corespunzătoare, începând cu

data de 1 noiembrie 2002.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că reclamanta se încadrează în prevederile Legii nr.

189/2000, deoarece a suferit aceleași privațiuni, ca și părinții săi, în urma

strămutării acestora din localitatea de domiciliu, retrocedată Bulgariei, în

urma Tratatului de la Craiova din anul 1940, în România.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, Casa Județeană de Pensii Ialomița, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurenta a susținut, în esență, că

sintagma „concepuți înainte sau în timpul strămutării și născuți după

strămutarea părinților în acea localitate” se referă la copiii care s-au născut

la un interval de maxim 300 de zile de la data la care începe perioada de

strămutare a părinților.

Recursul este nefondat.

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, privind

acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate

în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945,

„beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care,

în perioada menționată (septembrie 1940 - martie 1945), a avut de suferit

persecuții din motive etnice. În această categorie se includ și persoanele care

au fost expulzate, sau refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui

schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral

”

.

Având în vedere că finalitatea Legii

nr. 189/2000 este tocmai acordarea de reparații, persoanelor care au suferit

persecuții din motive etnice, nu se poate susține că ar fi exceptate de la

beneficiul acestui act normativ, persoanele născute în refugiu, care au

suportat alături de părinți, consecințele strămutării, fiind private de

folosința locuinței și a bunurilor din localitatea de domiciliu.

Cât privește intervalul de 300 de

zile de la începerea refugiului, la care face referire recurenta în motivele de

recurs, acesta nu este aplicabil în litigiu de față, ci doar în materie de

succesiuni.

Din actele depuse la dosar,

respectiv declarațiile notariale de ale martorilor P.A. și C.V., rezultă că

reclamanta a fost strămutată, împreună cu familia sa, din septembrie 1940, din

Bulgaria, în România.

Mama reclamantei, S., figura în

situația privind averea imobiliară a numitului S.E., iar reclamanta a făcut

dovada că este fiica acesteia, născută la data de 26 martie 1944.

Față de cele ce preced, se constată

că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel că

recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Ialomița împotriva sentinței civile nr. 1062 din 1 iunie

2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 noiembrie 2005.