ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5401/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 17

martie 2005, reclamanta B.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Ilfov, anularea hotărârii nr. 4906 din 18 februarie 2005,

emisă de pârâtă și acordarea drepturilor prevăzute de Lege nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că părinți săi au fost strămutați din comuna Golebina, Ceatalcea, sat

Suneci, județ Durostor, în comuna Beidaud, județ Tulcea, fiind persecutați,

atât material, cât și moral.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 869 din

10 mai 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat

pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei,

drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

pentru perioada 8 februarie 1945 - 6 martie 1945, începând cu data de 1

septembrie 2004.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că reclamanta s-a născut la 8 februarie 1945, în comuna

Beidaud, județul Tulcea, unde părinții săi au fost strămutați în urma

schimbului de populație dintre România și Bulgaria, în baza Tratatului de la

Craiova din 1940.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov, susținând, în esență, că din

actele depuse la dosarul rezultă că reclamanta a fost strămutată în altă

localitate, decât cea de domiciliu, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie

1945 și nici nu a făcut dovada strămutării părinților pe toată perioada

prevăzută de lege, astfel că nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia

persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere

de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții

din motive etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă

localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca

urmare a unui tratat bilateral.

În speță, în mod corect instanța a

apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost

strămutați, are același statut ca aceștia, întrucât a suferit toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Faptul că reclamanta se încadrează

în prevederile legale menționate, a rezultat din probele administrate în cauză,

respectiv declarațiile martorilor M.T. și T.G., precum și copia actului de

naștere.

În consecință, hotărârea instanței

de fond fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și, în baza

art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Ilfov împotriva sentinței civile nr. 869 din 10 mai 2005 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 noiembrie 2005.