ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5401/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 17 martie 2005, reclamanta B.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov, anularea hotărârii nr. 4906 din 18 februarie 2005, emisă de pârâtă și acordarea drepturilor prevăzute de Lege nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că părinți săi au fost strămutați din comuna Golebina, Ceatalcea, sat Suneci, județ Durostor, în comuna Beidaud, județ Tulcea, fiind persecutați, atât material, cât și moral. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 869 din 10 mai 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 8 februarie 1945 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 septembrie 2004. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta s-a născut la 8 februarie 1945, în comuna Beidaud, județul Tulcea, unde părinții săi au fost strămutați în urma schimbului de populație dintre România și Bulgaria, în baza Tratatului de la Craiova din 1940. Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov, susținând, în esență, că din actele depuse la dosarul rezultă că reclamanta a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și nici nu a făcut dovada strămutării părinților pe toată perioada prevăzută de lege, astfel că nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Recursul este nefondat. Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate. Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral. În speță, în mod corect instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, are același statut ca aceștia, întrucât a suferit toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Faptul că reclamanta se încadrează în prevederile legale menționate, a rezultat din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor M.T. și T.G., precum și copia actului de naștere. În consecință, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Ilfov împotriva sentinței civile nr. 869 din 10 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2005.