ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5678/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamanta P.E. a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze hotărârea nr. 6660 din 3 martie 2005, emisă de pârâtă, motivând că este beneficiara prevederilor Legii nr. 189/2000, întrucât a fost născută în perioada de refugiu a părinților săi, din motive de persecuție etnică.

Prin sentința civilă nr. 1092 din 7 iunie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei P.E., a anulat hotărârea nr. 6660 din 3 martie 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 16 iulie 1941 - 6 martie 1945 și acordarea drepturilor corespunzătoare începând cu data de 1 noiembrie 2004. Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, că reclamanta s-a născut în timpul refugiului părinților săi, aceștia făcând obiectul unui schimb de populație, urmare a Tratatului de la Craiova din 1940, încheiat între România și Bulgaria.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Ilfov, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. În motivare, recurenta a susținut că în mod greșit, instanța de fond a admis acțiunea reclamantei, întrucât O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, nu prevede expres acordarea drepturilor, pentru persoanele născute în perioada de refugiu a părinților. Recursul este nefondat și urmează să fie respins. Într-adevăr, din probatoriile existente la dosarul cauzei, rezultă că intimata-reclamantă s-a născut la data de 16 iunie 1941, în localitatea Brănești, raionul Brănești, părinții săi făcând obiectul unui schimb de populație, ca urmare a Tratatului de la Craiova, încheiat în 1940, între România și Bulgaria.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate. Din interpretarea prevederilor actelor normative menționate anterior, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și persoana care a suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra ei. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Pe cale de consecință, instanța de fond în mod corect a reținut faptul că minorul dobândește același statut, ca și părinții săi, și anume, acela de refugiat, motiv pentru care Curtea constată că recursul se dovedește a fi nefondat și urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., să fie respins.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Ilfov împotriva sentinței civile nr. 1092 din 7 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2005.