ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5678/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5678/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea
de Apel București, reclamanta P.E. a chemat în judecată pârâta Casa Județeană
de Pensii Ilfov, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze
hotărârea nr. 6660 din 3 martie 2005, emisă de pârâtă, motivând că este
beneficiara prevederilor Legii nr. 189/2000, întrucât a fost născută în
perioada de refugiu a părinților săi, din motive de persecuție etnică.
Prin sentința civilă nr. 1092 din 7
iunie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios
administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei P.E., a anulat hotărârea
nr. 6660 din 3 martie 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov și a
obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei,
calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 16 iulie 1941 -
6 martie 1945 și acordarea drepturilor corespunzătoare începând cu data de 1
noiembrie 2004.
Pentru a hotărî astfel, a reținut,
în esență, că reclamanta s-a născut în timpul refugiului părinților săi,
aceștia făcând obiectul unui schimb de populație, urmare a Tratatului de la
Craiova din 1940, încheiat între România și Bulgaria.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Ilfov, criticând-o pentru netemeinicie
și nelegalitate.
În motivare, recurenta a susținut că
în mod greșit, instanța de fond a admis acțiunea reclamantei, întrucât O.G. nr.
105/1999, cu modificările și completările ulterioare, nu prevede expres
acordarea drepturilor, pentru persoanele născute în perioada de refugiu a
părinților.
Recursul este nefondat și urmează să
fie respins.
Într-adevăr, din probatoriile
existente la dosarul cauzei, rezultă că intimata-reclamantă s-a născut la data
de 16 iunie 1941, în localitatea Brănești, raionul Brănești, părinții săi
făcând obiectul unui schimb de populație, ca urmare a Tratatului de la Craiova,
încheiat în 1940, între România și Bulgaria.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din
O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază
de prevederile acestui act normativ, persoana cetățean român, care, în perioada
regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie
1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.
Din interpretarea prevederilor
actelor normative menționate anterior, rezultă că atât obiectul, cât și scopul
reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru
prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în
perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste
drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au
avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin
persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele
persecuții în mod nemijlocit, cât și persoana care a suferit persecuțiile
respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit
asupra ei.
Acesta este cazul copiilor care s-au
născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,
ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate
consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Pe cale de consecință, instanța de
fond în mod corect a reținut faptul că minorul dobândește același statut, ca și
părinții săi, și anume, acela de refugiat, motiv pentru care Curtea constată că
recursul se dovedește a fi nefondat și urmează ca, în temeiul art. 312 alin.
(1) teza a II-a C. proc. civ., să fie respins.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Ilfov
împotriva sentinței civile nr. 1092 din 7 iunie 2005 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 25 noiembrie 2005.