ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3535/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 25 august 2005, reclamantul S.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov, anularea hotărârii nr. 16372 din 19 decembrie 2005, stabilirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c), pentru perioada 4 martie 1943 - 6 martie 1945 și acordarea drepturilor prevăzute de lege, începând cu luna următoare depunerii cererii.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 488 din 1 martie 2006, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată, a obligat pârâta să stabilească reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, art. 1 lit. c), pentru perioada 4 martie 1943 - 6 martie 1945 și să-i emită o nouă hotărâre în acest sens, cu acordarea drepturilor corespunzătoare, începând cu data de 1 decembrie 2005, în raport cu cererea înregistrată la comisia de specialitate a pârâtei, sub nr. 16372 din 14 noiembrie 2005. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul s-a născut la 4 martie 1943, în perioada prevăzută de Legea nr. 189/2000, autorii săi fiind strămutați, urmare a aplicării Tratatului de la Craiova, din Bulgaria, în România, astfel încât se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din legea menționată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta, în baza dispozițiilor art. 299 și urm. C. proc. civ. Recurenta a susținut că, în speță, reclamantul nu a făcut dovada începutului și sfârșitului perioadei de refugiu a părinților. Pe de altă parte, fiind conceput și născut după data strămutării părinților, nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000. Recursul este nefondat. Referitor la prima critică formulată, se constată că recurenta nu contestă faptul că părinții reclamantului au fost refugiați, ci faptul că, în speță, nu s-a făcut dovada perioadei de refugiu. Or, din declarația de avere depusă la dosarul de fond rezultă, fără echivoc, că refugiul a avut loc la 8 septembrie 1940. Conform art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate. Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobată prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral. În speță, în mod legal instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, are același statut ca aceștia, întrucât a suferit toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Faptul că reclamantul se încadrează în prevederile legale menționate rezultă din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor E.S. și G.A., declarația de avere a colonistului S.C., eliberată de Arhivele Naționale, acte de stare civilă. Așa fiind, corect instanța a recunoscut reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 4 martie 1943 (data nașterii) - 6 martie 1945 (sfârșitul perioadei reglementate de lege). În consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul este nefondat și în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov împotriva sentinței civile nr. 488 din 1 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2006.