ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3535/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 25 august 2005, reclamantul S.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Casa Județeană de Pensii Ilfov, anularea hotărârii nr. 16372 din 19 decembrie

2005, stabilirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c),

pentru perioada 4 martie 1943 - 6 martie 1945 și acordarea drepturilor

prevăzute de lege, începând cu luna următoare depunerii cererii.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 488

din 1 martie 2006, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată, a obligat

pârâta să stabilească reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000,

cu modificările ulterioare, art. 1 lit. c), pentru perioada 4 martie 1943 - 6

martie 1945 și să-i emită o nouă hotărâre în acest sens, cu acordarea

drepturilor corespunzătoare, începând cu data de 1 decembrie 2005, în raport cu

cererea înregistrată la comisia de specialitate a pârâtei, sub nr. 16372 din 14

noiembrie 2005.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că reclamantul s-a născut la 4 martie 1943, în

perioada prevăzută de Legea nr. 189/2000, autorii săi fiind strămutați, urmare

a aplicării Tratatului de la Craiova, din Bulgaria, în România, astfel încât se

încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din legea menționată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta, în baza dispozițiilor art. 299 și urm. C. proc. civ.

Recurenta a susținut că, în

speță, reclamantul nu a făcut dovada începutului și sfârșitului perioadei de

refugiu a părinților.

Pe de altă parte, fiind

conceput și născut după data strămutării părinților, nu poate beneficia de

prevederile Legii nr. 189/2000.

Recursul este nefondat.

Referitor la prima critică

formulată, se constată că recurenta nu contestă faptul că părinții

reclamantului au fost refugiați, ci faptul că, în speță, nu s-a făcut dovada

perioadei de refugiu.

Or, din declarația de avere

depusă la dosarul de fond rezultă, fără echivoc, că refugiul a avut loc la 8

septembrie 1940.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana,

cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobată prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă

localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca

urmare a unui tratat bilateral.

În speță, în mod legal

instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au

fost strămutați, are același statut ca aceștia, întrucât a suferit toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Faptul că reclamantul se

încadrează în prevederile legale menționate rezultă din probele administrate în

cauză, respectiv declarațiile martorilor E.S. și G.A., declarația de avere a

colonistului S.C., eliberată de Arhivele Naționale, acte de stare civilă.

Așa fiind, corect instanța a

recunoscut reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru

perioada 4 martie 1943 (data nașterii) - 6 martie 1945 (sfârșitul perioadei reglementate

de lege).

În consecință, soluția

instanței fiind temeinică și legală, recursul este nefondat și în baza art. 312

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov împotriva sentinței civile nr. 488 din

1 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 octombrie 2006.