ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1056/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 1522 din 4 mai

2005, reclamantul G.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană

de Pensii Ilfov, anularea hotărârii nr. 8490 din 18 martie 2005, emisă de

pârâtă și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1064 din

1 iunie 2005, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de

reclamantul G.D., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov. A

anulat hotărârea nr. 8490 din 18 martie 2005, emisă de pârâtă. A obligat pârâta

să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de

beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru

perioada 23 octombrie 1942 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile

corespunzătoare, începând cu data de 1 decembrie 2004.

În motivarea soluției s-a reținut că

reclamantul G.D. s-a născut la data de 23 octombrie 1942, în comuna Cerna,

județul Tulcea, în timpul refugiului părinților săi, care fuseseră strămutați.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov, criticând-o pentru

nelegalitate, susținând, în esență, că nu pot beneficia de drepturile bănești

prevăzute de Legea nr. 189/2000, copiii concepuți ulterior datei strămutării

părinților, reclamantul nefăcând dovada schimbării domiciliului său în perioada

6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.

Examinând sentința atacată, în

raport cu motivul de recurs invocat, precum și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat.

Este necontestat faptul că reclamantul s-a născut la data de

23 octombrie 1942, în comuna Cerna, județul Tulcea, părinții săi făcând

obiectul unui schimb de populație, urmare a Tratatului dintre România și

Bulgaria, semnat la 7 septembrie 1940, la Craiova.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acestei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate

cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite, persoanelor persecutate de regimurile instaurate, în perioada arătată,

din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români,

care au suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin

persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit aceste

persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile

respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate

consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că

reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost

strămutați din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a

strămutării/refugiului.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victime și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999,

și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice,

a

fortiori

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul

care, fiind născut în perioada strămutării/refugiului, a suferit în mod direct,

toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca

urmare a persecuțiilor etnice.

În consecință, soluția adoptată de

instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul, nefondat, urmează să

fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Ilfov împotriva sentinței civile nr. 1064 din 1 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 martie 2006.