ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1187/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, la 3 august 2005, reclamanta S.E. a chemat în judecată pe pârâta

Casa Județeană de Pensii Ilfov, solicitând anularea hotărârii nr. 7691 din 6

iunie 2005 și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că părinții săi C.G. și C.T. au fost strămutați forțat din comuna

Frăsari, județul Durostor, în comuna Ruseli, județul Călărași, fiind

persecutați atât moral, cât și material.

Prin sentința civilă nr. 1581 din 4

octombrie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.E. și a

anulat hotărârea nr. 7691 din 6 iunie 2005, emisă de pârâtă Casa Județeană de

Pensii Ilfov. A obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i

recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada

12 octombrie 1942 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 iunie 2005.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că reclamanta s-a născut la 12 octombrie 1942, în

localitatea Mihail Kogălniceanu, că părinții săi au făcut obiectul schimbului

de populație dintre România și Bulgaria, urmare a Tratatului semnat la Craiova, în septembrie 1940, iar efectele acestei persecuții din motive etnice s-au răsfrânt

și asupra reclamantei, care a fost nevoită să trăiască, la fel ca și părinții

săi, în condiții diferite de cele din localitatea de domiciliu.

Împotriva sentinței sus menționate a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Ilfov care a motivat, în esență, că

reclamanta nu face dovada strămutării părinților pe toată perioada prevăzută de

lege.

Recursul este nefondat.

Se reține că din declarația și

situația de avere imobiliară rurală întocmite în comuna Frăsari, județul

Durostor, eliberate de Arhivele Naționale, rezultă că părinții reclamantei au

făcut obiect al schimbului de populație dintre România și Bulgaria, urmare a Tratatului

semnat la Craiova în septembrie 1940.

Conform certificatului de naștere

depus la dosar, rezultă că reclamanta s-a născut la data de 12 octombrie 1942,

în localitatea Mihail Kogălniceanu, în perioada strămutării părinților săi.

Efectele acestei persecuții de

natură etnică s-au răsfrânt și asupra reclamantei care a fost nevoită să

trăiască la fel ca și părinții săi, în condiții diferite de cele din

localitatea de domiciliu, suferind aceleași privațiuni și constrângeri.

În ceea ce privește data sfârșitului

perioadei de strămutare a părinților reclamantei, rezultă din certificatul de

deces că tatăl reclamantei a decedat la 9 aprilie 1975, în comuna Voluntari din

România, împrejurare de natură să conducă la concluzia că părinții reclamantei,

împreună cu întreaga familie, nu s-au mai întors în Bulgaria.

În consecință, în mod întemeiat a

reținut instanța de fond că reclamanta a făcut dovada încadrării în prevederile

art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Față de considerentele mai sus

expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins în

temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Ilfov împotriva sentinței civile nr. 1581 din 4 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 aprilie 2006.