ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2313/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 1435 din 3

iunie 2004, reclamanta C.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Ialomița, anularea hotărârii nr. 1461 din 15 ianuarie 2004,

emisă de pârâtă și obligarea acesteia să recunoască reclamantei, calitatea de

beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1548 din 24 iunie 2004, a

admis acțiunea formulată de reclamanta C.M., în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Ialomița, a anulat hotărârea nr. 1461 din 15 ianuarie 2004,

emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să elibereze reclamantei, o nouă

hotărâre, prin care să se constate că perioada 8 martie 1944 - 6 martie 1945 se

încadrează în dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/ 2000.

În motivarea soluției s-a

reținut că, întrucât reclamanta s-a născut în timpul refugiului părinților săi,

a dobândit prin naștere, statutul de strămutat din motive etnice, al părinților

săi.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Ialomița, susținând în esență,

că instanța de fond a dat o hotărâre fără temei legal, copiii născuți în timpul

refugiului părinților lor, nefiind enumerați în art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

ca beneficiari ai drepturilor compensatorii.

Recursul este nefondat.

Este necontestat că

reclamanta s-a născut la data de 8 martie 1944, în localitatea Beidaud, raionul

Istria, părinții săi făcând obiectul unui schimb de populație, urmare a

Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la 6 septembrie 1940, la Craiova.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acestei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a

suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele 6 situații enumerate.

Din interpretarea teleologică

a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru

prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în

perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel,

toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

Or, în cauză, este

necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit

aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa,

ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să

acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele și/sau au

avut de suferit, ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999,

și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a

înțeles să acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a

suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a

fortiori, trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul

care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct, toate

consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a

persecuțiilor etnice.

În concluzie, se va respinge

recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Ialomița împotriva sentinței civile nr. 1548 din 24

iunie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 aprilie 2005.