ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4786/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 17 septembrie

2004, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, în dosarul nr.

4904/2004, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 160

b

C. proc. pen., raport de art. 23

1

din Constituția României, cu

referire la art. 160

c

C. proc. pen., invocată de inculpații C.S.I.

și T.M.C., a fost respinsă ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

apreciat că cererea are caracter pur formal, dispozițiile art. 160

b

C. proc. pen., fiind în strânsă corelație cu dispozițiile art. 23 alin. (6) din

Constituția României.

Totodată, prevederile art. 160

c

C. proc. pen., au fost abrogate.

În același timp, dispozițiile art.

160

b

C. proc. pen., fiind în corelație cu dispozițiile art. 23 alin.

(6) din Constituția României, nu au decât generic legătură cu dispozițiile art.

23 alin. (1) din legea fundamentală, care privesc libertatea individuală și

siguranța persoanei.

Împotriva acestei încheieri

inculpații au declarat recurs, fără a invoca nici unul din cazurile de casare

prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen., sau a formula critici

susceptibile a fi încadrate într-unul dintre acestea.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Excepția de neconstituționalitate

fiind un incident apărut în cursul unui proces, invocarea acesteia reclamă

justificarea unui interes procesual.

Drept urmare, prin Legea nr. 47/1992

s-a stabilit că instanța judecătorească în fața căreia se invocă excepția de

neconstituționalitate are obligația de a verifica pertinența acesteia, legătura

acesteia cu procesul, împrejurarea dacă privește acte normative supuse

jurisdicției constituționale, dacă acesta nu a supus controlului prealabil de

constituționalitate sau nu a fost declarat neconstituțional în cadrul

controlului posterior, în soluționarea aceleași excepții în altă cauză.

Prin același act normativ s-a

prevăzut că instanța judecătorească în fața căreia s-a ridicat excepția de

neconstituționalitate, admite cererea de sesizare și trimite dosarul Curții

Constituționale în vederea soluționării definitive a excepției, dacă aceasta

îndeplinește condițiile art. 23 din lege, anterior menționate și, respinge

excepția, ca inadmisibilă, în caz contrar.

Or, în cauză, excepția invocată de

inculpați nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, prevăzute de art. 23

din Legea nr. 47/1992 republicată.

Ca atare, în mod corect, prin

încheierea atacată cu recurs, instanța a respins excepția, ca inadmisibilă.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați

care, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații T.M.C. și C.S. împotriva încheierii din 17 septembrie

2004 a Curții de Apel Bacău, pronunțată în dosarul nr. 4904/2004.

Obligă recurenții inculpați la plata

sumei de câte 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 septembrie 2004.