ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4165/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 3333 din

26 aprilie 2001, Tribunalul București, secția comercială, a respins, ca rămasă

fără obiect, acțiunea formulată de reclamantul S.N.M. ș.a privind anularea

hotărârii pentru rezolvarea contestației la licitația cu ofertă în plic sigilat

la S.C. R. SA Sibiu, înregistrată sub nr. 243/512 din 2 aprilie 1998, admiterea

contestației la decizia de adjudecare la licitația din data de 23 martie 1998,

recunoașterea ofertei grupului pe care îl reprezintă ca fiind singura ofertă

depusă și trecerea la negociere directă.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că, la data de 2 martie 1998 a avut loc la sediul

F.P.S., Direcția Teritorială Sibiu, licitația publică cu ofertă în plic sigilat

pentru vânzarea pachetului de 40 % acțiuni deținute la S.C. R. SA Sibiu.

Reclamanții au susținut că,

până la ora 9,00, au fost depuse la secretariat oferte în plic sigilat de către

C.I. și B.M., în numele unui grup de investitori.

Deși oferta depusă de C.I.

nu era însoțită de documentele prevăzute în dosarul de prezentare, comisia de

licitație l-a declarat câștigător pe acesta.

Reclamanții și-au precizat

acțiunea, în sensul că au solicitat anularea deciziei de adjudecare la

licitația desfășurată în 23 martie 1998, constatarea că oferta acestora este

singura depusă și obligarea F.P.S. la începerea negocierilor.

Însă, din actele dosarului

rezultă că licitația menționată a fost anulată prin hotărârea din 31 martie

1998 și, prin urmare, implicit a fost anulată și hotărârea de adjudecare.

Curtea de Apel București,

secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 1136 din 6 septembrie 2001, a

respins, ca nefondat, apelul declarat împotriva hotărârii primei instanțe de

reclamantul S.N.M., în nume propriu și ca mandatar al reclamanților B.M.,

D.C.R., F.I.A. și M.A., în contradictoriu cu pârâta A.P.A.P.S.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de control judiciar a reținut că dispozițiile legale nu prevedeau

obligativitatea prezentării certificatului de bonitate sau a altui înscris

echivalent din partea ofertanților, iar adjudecatarul a depus toate documentele

prevăzute în dosarul de prezentare.

Prin decizia nr. 5108 din 17

septembrie 2002, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a admis

recursul declarat de reclamanți împotriva acestei din urmă hotărâri și a trimis

cauza la aceeași instanță în vederea rejudecării apelului declarat de

reclamantul M.S.N.

S-a reținut că primul motiv

de apel privește nelegalitatea hotărârii primei instanțe și la acesta nu s-a

răspuns.

Totodată, deși prima

instanță a respins acțiunea pe excepție, instanța de control judiciar a

examinat cauza pe fond, cu încălcarea principiului neînrăutățirii situației în

propria cale de atac.

Curtea de Apel București,

secția a V-a comercială, prin decizia nr. 49 din 24 octombrie 2003, în

rejudecare, a respins apelul ca nefondat.

Instanța de control judiciar

a reținut că hotărârea atacată este corectă, în raport de împrejurarea că,

anulându-se licitația din 23 martie 1998, a fost anulată implicit și decizia de

adjudecare a pachetului de acțiuni, așa încât acțiunea a rămas fără obiect.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri, reclamantul S.N.M., în nume propriu și ca mandatar al apelanților

menționați a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc.

civ.

Recurentul a formulat

următoarele critici:

- instanța de apel a

încălcat principiul disponibilității, reținând în mod greșit obiectul cererii

de chemare în judecată;

- instanța a interpretat și

aplicat greșit dispozițiile legii speciale aplicabile și nu s-a pronunțat

asupra dovezilor administrate în cauză care probau faptul că hotărârea nr.

243/512 din 2 aprilie 1998 a comisiei de rezolvare a contestațiilor a fost

desființată;

- instanța nu a intrat în

cercetarea fondului.

În concluzie, reclamantul a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei

aceleiași instanțe.

Recursul este nefondat,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Dosarul cauzei a fost trimis

instanței de apel, urmare admiterii recursului declarat de reclamanți, în

vederea rejudecării apelului în limitele motivelor invocate.

Declarând recurs împotriva

deciziei pronunțate de instanța de apel, în rejudecare după casare, reclamanții

formulează critici cu privire la nesoluționarea unor motive de apel, care nu a

fost însă formulate prin apelul declarat de către aceștia împotriva hotărârii

primei instanțe.

Or, instanța de apel, în

rejudecare, avea a se pronunța exclusiv asupra motivelor de apel, în număr de

două, formulate de reclamanți, în limitele casării, ceea ce a și făcut.

Ca atare, decizia atacată nu

este supusă nici unuia din cazurile de modificare invocate de reclamanți.

Examinând hotărârea atacată,

se constată că în mod legal instanța de apel, în rejudecare, s-a pronunțat

asupra ineficienței juridice a actului subsecvent ca urmare a anulării actului

principal, respectiv a licitației.

Totodată, în consens cu

instanța de recurs, instanța de apel a reținut în mod judicios că erorile

asupra calității părților fac obiectul procedurii prevăzute în art. 281 C.

proc. civ. și nu justifică admiterea apelului pe acest motiv, în raport că

pretinsele erori nu privesc legalitatea și temeinicia hotărârii primei

instanțe.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanții M.S.N., B.M., D.C.R., F.I.A. și M.A., împotriva deciziei nr. 49

din 24 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 28 octombrie 2004.