ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4165/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 3333 din 26 aprilie 2001, Tribunalul București, secția comercială, a respins, ca rămasă fără obiect, acțiunea formulată de reclamantul S.N.M. ș.a privind anularea hotărârii pentru rezolvarea contestației la licitația cu ofertă în plic sigilat la S.C. R. SA Sibiu, înregistrată sub nr. 243/512 din 2 aprilie 1998, admiterea contestației la decizia de adjudecare la licitația din data de 23 martie 1998, recunoașterea ofertei grupului pe care îl reprezintă ca fiind singura ofertă depusă și trecerea la negociere directă. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 2 martie 1998 a avut loc la sediul F.P.S., Direcția Teritorială Sibiu, licitația publică cu ofertă în plic sigilat pentru vânzarea pachetului de 40 % acțiuni deținute la S.C.

R. SA Sibiu. Reclamanții au susținut că, până la ora 9,00, au fost depuse la secretariat oferte în plic sigilat de către C.I. și B.M., în numele unui grup de investitori. Deși oferta depusă de C.I. nu era însoțită de documentele prevăzute în dosarul de prezentare, comisia de licitație l-a declarat câștigător pe acesta. Reclamanții și-au precizat acțiunea, în sensul că au solicitat anularea deciziei de adjudecare la licitația desfășurată în 23 martie 1998, constatarea că oferta acestora este singura depusă și obligarea F.P.S. la începerea negocierilor. Însă, din actele dosarului rezultă că licitația menționată a fost anulată prin hotărârea din 31 martie 1998 și, prin urmare, implicit a fost anulată și hotărârea de adjudecare.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 1136 din 6 septembrie 2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat împotriva hotărârii primei instanțe de reclamantul S.N.M., în nume propriu și ca mandatar al reclamanților B.M., D.C.R., F.I.A. și M.A., în contradictoriu cu pârâta A.P.A.P.S. Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut că dispozițiile legale nu prevedeau obligativitatea prezentării certificatului de bonitate sau a altui înscris echivalent din partea ofertanților, iar adjudecatarul a depus toate documentele prevăzute în dosarul de prezentare. Prin decizia nr. 5108 din 17 septembrie 2002, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a admis recursul declarat de reclamanți împotriva acestei din urmă hotărâri și a trimis cauza la aceeași instanță în vederea rejudecării apelului declarat de reclamantul M.S.N.

S-a reținut că primul motiv de apel privește nelegalitatea hotărârii primei instanțe și la acesta nu s-a răspuns. Totodată, deși prima instanță a respins acțiunea pe excepție, instanța de control judiciar a examinat cauza pe fond, cu încălcarea principiului neînrăutățirii situației în propria cale de atac. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 49 din 24 octombrie 2003, în rejudecare, a respins apelul ca nefondat. Instanța de control judiciar a reținut că hotărârea atacată este corectă, în raport de împrejurarea că, anulându-se licitația din 23 martie 1998, a fost anulată implicit și decizia de adjudecare a pachetului de acțiuni, așa încât acțiunea a rămas fără obiect.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamantul S.N.M., în nume propriu și ca mandatar al apelanților menționați a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ. Recurentul a formulat următoarele critici: - instanța de apel a încălcat principiul disponibilității, reținând în mod greșit obiectul cererii de chemare în judecată; - instanța a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legii speciale aplicabile și nu s-a pronunțat asupra dovezilor administrate în cauză care probau faptul că hotărârea nr. 243/512 din 2 aprilie 1998 a comisiei de rezolvare a contestațiilor a fost desființată; - instanța nu a intrat în cercetarea fondului. În concluzie, reclamantul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Dosarul cauzei a fost trimis instanței de apel, urmare admiterii recursului declarat de reclamanți, în vederea rejudecării apelului în limitele motivelor invocate. Declarând recurs împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, în rejudecare după casare, reclamanții formulează critici cu privire la nesoluționarea unor motive de apel, care nu a fost însă formulate prin apelul declarat de către aceștia împotriva hotărârii primei instanțe. Or, instanța de apel, în rejudecare, avea a se pronunța exclusiv asupra motivelor de apel, în număr de două, formulate de reclamanți, în limitele casării, ceea ce a și făcut. Ca atare, decizia atacată nu este supusă nici unuia din cazurile de modificare invocate de reclamanți.

Examinând hotărârea atacată, se constată că în mod legal instanța de apel, în rejudecare, s-a pronunțat asupra ineficienței juridice a actului subsecvent ca urmare a anulării actului principal, respectiv a licitației. Totodată, în consens cu instanța de recurs, instanța de apel a reținut în mod judicios că erorile asupra calității părților fac obiectul procedurii prevăzute în art. 281 C. proc. civ. și nu justifică admiterea apelului pe acest motiv, în raport că pretinsele erori nu privesc legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe. În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții M.S.N., B.M., D.C.R., F.I.A. și M.A., împotriva deciziei nr. 49 din 24 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2004.