ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1477/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 3 noiembrie 2003, reclamantul S.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Alba, anularea hotărârii nr. 494 din 24 septembrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că, deși a depus dovezi privind faptul că în perioada 20 octombrie 1944 - 22 ianuarie 1945 a făcut parte din detașamente de muncă forțată, pârâta, prin comisia de specialitate, i-a respins în mod nejustificat petiția privind acordarea drepturilor compensatorii.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 425 din 1 decembrie 2003, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, modificată prin O.U.G. nr. 242/2000, aprobată și modificată prin Legea nr. 367/2001, precum și să-i acorde drepturile prevăzute de același act normativ, pentru perioada 20 octombrie 1944 - 22 ianuarie 1945. Instanța a reținut că soluția se impune în raport cu probele administrate și cu prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată prin O.U.G. nr. 242/2000, aprobată și modificată prin Legea nr. 367/2001.

Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Alba, susținând, în esență, că reclamantul nu a dovedit cu documente oficiale, că a făcut parte din detașamente de muncă obligatorie, declarațiile martorilor fiind insuficiente pentru probarea acestei situații de fapt. Recursul este nefondat. În conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. d) din O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost completată și modificată, de dispozițiile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, făcând parte din detașamente de muncă forțată. În speță, cu adresa nr. C.T.3107 din 5 decembrie 2003, emisă de U.M.

02405 și declarațiile autentice ale martorilor K.L. și K.A., intimatul-reclamant a dovedit într-adevăr că a făcut parte dintr-un asemenea detașament, respectiv 66 Căi ferate, acesta fiind o modalitate de persecuție etnică în accepțiunea actului normativ în discuție. De altfel, așa cum rezultă din actul nou depus în recurs de către intimat, prin decizia de revizuire nr. 494 din 30 martie 2004, recurenta a recunoscut și acordat intimatului, drepturile pretinse. Apreciind că prima instanță a stabilit o corectă stare de fapt în cauză și a aplicat corespunzător dispozițiile legale incidente, Curtea constată că acesta a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., va respinge recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Alba împotriva sentinței civile nr. 425 din 17 decembrie 2003, a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2005.