ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5263/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5263/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data
de 17 martie 2005, reclamantul G.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta
Casa Județeană de Pensii Alba, anularea hotărârii nr. 678 din 31 ianuarie 2005,
emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i ateste, printr-o altă hotărâre,
calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivare, reclamantul a arătat că
este îndreptățit la acordarea drepturilor compensatorii prevăzute de actul
normativ indicat, întrucât în perioada 1 octombrie 1944 - 31 decembrie 1944,
împreună cu alți cetățeni de naționalitate maghiară și germană au fost supuși
la munci forțate în detașamente de muncă, în localitatea Roșiori de Vede.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 125 din 20
mai 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată, a constatat că
reclamantul este beneficiarul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000,
aferent perioadei 1 octombrie - 31 decembrie 1944 și a obligat pârâta să stabilească
drepturile reclamantului, începând cu 2 septembrie 2004.
Instanța a reținut că soluția se
impune, în raport cu declarațiile martorilor depuse în cauză și cu dispozițiile
art. 1 lit. d) din O.G. nr. 105/1999, chiar și în condițiile obligării
schimbării domiciliului după data de 1 septembrie 1944, data abrogării legilor
cu caracter discriminatoriu, deoarece caracterul de persecuție etnică al
măsurii este pus în evidență și de faptul luării ei.
Împotriva sentinței a declarat
recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Alba, solicitând
casarea hotărârii atacate și, pe fond, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Recurenta a susținut că, potrivit
prevederilor Decretului - lege nr. 1627/1944, au fost abrogate toate legile cu
caracter discriminatoriu, care vizau persecuțiile de genul celor invocate de
către intimatul-reclamant, astfel încât acesta nu se încadrează în prevederile
Legii nr. 189/2000, în condițiile în care nu există nici un înscris doveditor
al persecuțiilor respective, iar martorii sunt persoane care, pentru a obține
aceleași drepturi, au dat declarații unii pentru alții.
Criticile formulate sunt
neîntemeiate.
Din interpretarea teleologică a
prevederilor actului normativ reparatoriu în discuție, rezultă că scopul
reglementării îl constituie acordarea unor compensații pentru prejudiciile
suferite de persoanele care au fost persecutate de regimurile instaurate în
România, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, aflându-se în
situațiile enumerate de lege.
Nu se justifică excluderea
intimatului-reclamant de la acordarea drepturilor compensatorii reglementate,
atâta timp, cât, prin adresa nr. 20 din 28 ianuarie 2005, emisă de U.D.M.R.
Alba Iulia și declarația autentică a martorilor G.F. și S.A., acesta a făcut
dovada, în condițiile prevăzute de art. 4 din H.G. nr. 127/2002, că, la
începutul lunii octombrie a anului 1944, împreună cu alte persoane reținute, de
origine maghiară și germană, au fost ridicați de către organul de poliție
local, din Aiud și au fost puși la muncă forțată, ceea ce constituie o
modalitate de persecuție etnică în accepțiunea Legii nr. 189/2000.
Nu are relevanță faptul că prin
Decretul - lege nr. 1627/1944 s-au abrogat legile cu caracter discriminatoriu,
atâta timp, cât Legea nr. 189/2000 nu prevede ca persecuțiile etnice
reglementate să fie prevăzute în vreun act normativ și s-a dovedit că acestea
au avut loc efectiv.
Având în vedere că instanța fondului
a dat o corectă dezlegare cauzei deduse judecății, a pronunțat o hotărâre
legală și temeinică, motiv pentru care, în baza prevederilor art. 312 alin. (1)
teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge recursul pârâtei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta
Casa Județeană de Pensii Alba împotriva sentinței civile nr. 125 din 20 mai
2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios
administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 2 noiembrie 2005.