ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5263/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 17 martie 2005, reclamantul G.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Alba, anularea hotărârii nr. 678 din 31 ianuarie 2005, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i ateste, printr-o altă hotărâre, calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000. În motivare, reclamantul a arătat că este îndreptățit la acordarea drepturilor compensatorii prevăzute de actul normativ indicat, întrucât în perioada 1 octombrie 1944 - 31 decembrie 1944, împreună cu alți cetățeni de naționalitate maghiară și germană au fost supuși la munci forțate în detașamente de muncă, în localitatea Roșiori de Vede.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 125 din 20 mai 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată, a constatat că reclamantul este beneficiarul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, aferent perioadei 1 octombrie - 31 decembrie 1944 și a obligat pârâta să stabilească drepturile reclamantului, începând cu 2 septembrie 2004. Instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu declarațiile martorilor depuse în cauză și cu dispozițiile art. 1 lit. d) din O.G. nr. 105/1999, chiar și în condițiile obligării schimbării domiciliului după data de 1 septembrie 1944, data abrogării legilor cu caracter discriminatoriu, deoarece caracterul de persecuție etnică al măsurii este pus în evidență și de faptul luării ei.

Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Alba, solicitând casarea hotărârii atacate și, pe fond, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. Recurenta a susținut că, potrivit prevederilor Decretului - lege nr. 1627/1944, au fost abrogate toate legile cu caracter discriminatoriu, care vizau persecuțiile de genul celor invocate de către intimatul-reclamant, astfel încât acesta nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000, în condițiile în care nu există nici un înscris doveditor al persecuțiilor respective, iar martorii sunt persoane care, pentru a obține aceleași drepturi, au dat declarații unii pentru alții. Criticile formulate sunt neîntemeiate.

Din interpretarea teleologică a prevederilor actului normativ reparatoriu în discuție, rezultă că scopul reglementării îl constituie acordarea unor compensații pentru prejudiciile suferite de persoanele care au fost persecutate de regimurile instaurate în România, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, aflându-se în situațiile enumerate de lege. Nu se justifică excluderea intimatului-reclamant de la acordarea drepturilor compensatorii reglementate, atâta timp, cât, prin adresa nr. 20 din 28 ianuarie 2005, emisă de U.D.M.R. Alba Iulia și declarația autentică a martorilor G.F. și S.A., acesta a făcut dovada, în condițiile prevăzute de art. 4 din H.G. nr. 127/2002, că, la începutul lunii octombrie a anului 1944, împreună cu alte persoane reținute, de origine maghiară și germană, au fost ridicați de către organul de poliție local, din Aiud și au fost puși la muncă forțată, ceea ce constituie o modalitate de persecuție etnică în accepțiunea Legii nr. 189/2000.

Nu are relevanță faptul că prin Decretul - lege nr. 1627/1944 s-au abrogat legile cu caracter discriminatoriu, atâta timp, cât Legea nr. 189/2000 nu prevede ca persecuțiile etnice reglementate să fie prevăzute în vreun act normativ și s-a dovedit că acestea au avut loc efectiv. Având în vedere că instanța fondului a dat o corectă dezlegare cauzei deduse judecății, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în baza prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge recursul pârâtei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Alba împotriva sentinței civile nr. 125 din 20 mai 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2005.