ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5295/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, înregistrată sub nr. 1443/2005, reclamantul L.O. a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Alba, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze hotărârea nr. 688 din 31 ianuarie 2005, emisă de pârâtă și să-i fie recunoscute drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 și acordarea acestora începând cu data de 6 decembrie 2004. În motivare, reclamantul a arătat că în perioada 1 octombrie 1944 - 31 decembrie 1944, împreună cu alți cetățeni de naționalitate maghiară și germană, a fost trimis la muncă forțată, din localitatea de domiciliu, în localitatea Roșiori de Vede.

Prin sentința civilă nr. 126 din 20 mai 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 688 din 31 ianuarie 2005, emisă de pârâtă, a constatat că reclamantul este beneficiarul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, aferente perioadei 1 octombrie - 31 decembrie 1944 și a acordat drepturile reclamantului, începând cu data de 6 decembrie 2004. Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, că reclamantul a făcut dovada persecuției etnice, prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv declarația autentificată a martorilor G.D. și G.F., prin care aceștia afirmă că la începutul lunii octombrie 1944 au fost ridicați împreună cu reclamantul, din motive de persecuție etnică, au fost trimiși la muncă forțată în localitatea Roșiori de Vede, motiv pentru care acesta este îndreptățit să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Alba, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivare, recurenta a susținut că nu există nici un înscris doveditor din care să rezulte că intimatul a suferit persecuții din motive etnice și că nu poate beneficia de acordarea drepturilor prevăzute de dispozițiile Legii nr. 189/2000. Recursul este fondat și urmează a fi admis. Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. d) din O.G. nr. 105/1999, de modificare și completare a Decretului - lege nr. 118/1990, aprobată prin Legea nr. 189/2000, poate beneficia de prevederile acestei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, a făcut parte din detașamente de muncă forțată.

Însă din declarația autentificată a martorilor G.D. și G.F., rezultă că aceștia, împreună cu intimatul și alte persoane de etnie maghiară și germană, la începutul lunii octombrie 1944, au fost ridicați și trimiși în localitatea Roșiori de Vede, până la sfârșitul lunii decembrie 1944, perioadă în care au fost supuși de către autorități, la muncă forțată. Din copia livretului militar rezultă că intimatul, în perioada 24 noiembrie 1949 - 16 aprilie 1950, a fost încorporat la Turnu Măgurele, unde a îndeplinit funcția de pușcaș, iar în perioada 16 aprilie 1950 - 1 noiembrie 1951 a fost încorporat la Regimentul 1 sect. București. Prin urmare, Înalta Curte constată că există necorelări în conținutul acestor înscrisuri, atât în ceea ce privește perioada persecuției etnice invocată de intimat, cât și activitatea, în sine, pe care acesta a desfășurat-o, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc.

civ., va admite recursul ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Alba împotriva sentinței civile nr. 126 din 20 mai 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2005.