ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5371/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 17

martie 2005, reclamantul G.F. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană

de Pensii Alba, anularea hotărârii nr. 646 din 31 ianuarie 2005, emisă de

pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 140 din 10

ianuarie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat

pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului,

beneficiul drepturilor solicitate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că reclamantul a făcut dovada încadrării în art. 1 lit. d) din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările

ulterioare, cu declarațiile autentificate de martori aflate la dosarul cauzei,

precum și cu declarația martorului audiat în instanță. Din probele menționate

au rezultat persecuțiile etnice suferite de reclamant și familia lui, ca o

consecință a faptului că sunt de etnie maghiară, fiind forțați să părăsească

localitatea de domiciliu, orașul Aiud, și obligați să se stabilească în Roșiori

de Vede, unde au fost supuși la muncă forțată.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Alba, cu motivarea că dispozițiile

Legii nr. 189/2000 se aplică numai persoanelor care au fost expulzate sau

refugiate, precum și celor care au făcut obiectul schimbului de populație,

exceptând persoanele care au făcut parte din detașamente de muncă forțată.

Recursul este nefondat și urmează a

fi respins pentru următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor Legii nr.

189/2000 beneficiază de drepturile conferite de aceasta, persoanele, cetățeni

români, care au avut de suferit persecuții din motive etnice, din partea

regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la

6 martie 1945.

Între modalitățile de manifestare a persecuțiilor etnice,

art. 1 lit. d) din lege enumeră persoanele care au „făcut parte din

detașamentele de muncă forțată”.

Cum din declarațiile martorilor

G.D., S.A. și K.F. rezultă că intimatul a fost ridicat de acasă de către

organele de poliție și transportat cu trenul în zona Gării Ploiești Nord, unde

a lucrat în regim de muncă forțată, la repararea căii ferate distruse de

bombardamente, instanța de fond, în mod corect a reținut că sunt îndeplinite,

în cauză, cerințele Legii nr. 189/2000.

Față de considerentele expuse și

constatând că, potrivit art. 304 și 304

1

C. proc. civ., nu există

motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond,

Curtea va respinge prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Alba împotriva sentinței civile nr. 140 din 10 iunie 2005 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 noiembrie 2005.