ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5830/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea

contenciosului administrativ, la data de 8 iunie 2005, reclamantul V.V. a

solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Alba, să se dispună

anularea hotărârii nr. 730 din 15 aprilie 2005, prin care i s-a respins cererea

privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor Legii nr.

189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat, în esență, că pârâta a refuzat să-i recunoască drepturile prevăzute de

Legea nr. 189/2000, deși a făcut dovada că în toamna anului 1944, împreună cu

alți cetățeni de naționalitate maghiară, a fost inclus în detașamentele de

muncă forțată și adus să lucreze din localitatea de domiciliu, Aiud, în

localitatea Roșiori de Vede.

Prin sentința civilă nr. 169 din 8 iulie

2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 730 din

15 aprilie 2005, emisă de Casa Județeană de Pensii Alba, pe care a obligat-o

să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada octombrie - 31 decembrie

1944.

Pentru a se pronunța în acest sens,

instanța de fond a reținut că, din probele administrate în cauză, rezultă că

reclamantul, împreună cu alte persoane de etnie maghiară și germană, a fost

ridicat de poliția locală și transportat din localitatea de domiciliu, Aiud, la

detașamentul de muncă forțată din Roșiori de Vede, unde a lucrat 3 luni de zile

la punerea în funcțiune a liniilor de cale ferată distruse în urma

bombardamentelor.

Instanța de fond a concluzionat că

reclamantul beneficiază de prevederile art. 1 lit. d) din O.G. nr. 105/1999, cu

modificările și completările ulterioare.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Alba, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta susține că sentința

pronunțată de instanță este greșită, deoarece prin Decretul - lege nr.

1627/1944 au fost abrogate toate legile cu caracter discriminatoriu care vizau

persecuțiile la care se referă reclamantul.

Examinându-se sentința atacată, în

raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat,

pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,

beneficiază de prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care, în

perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a

avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de

lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu

[art. 1 lit. c)].

Potrivit art. 6 din O.G. nr.

105/1999, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 319/2002, dovedirea

situațiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte

oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul când

aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

Prin întregul material probator

administrat, reclamantul a făcut dovada că întrunește cerințele Legii 189/2000,

pentru a putea beneficia de drepturile conferite prin acest act normativ.

Motivul invocat de recurentă,

potrivit căruia în anul 1944 au fost abrogate toate legile cu caracter

discriminator care vizau persecuțiile etnice, nu are nici o relevanță în raport

cu dispozițiile O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost aprobată prin Legea nr.

189/2000. În cuprinsul acestui act normativ nu se găsesc dispoziții care să

susțină recursul.

Rezultă că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și

temeinică și pe cale de consecință, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Alba împotriva sentinței civile nr. 169 din 8 iulie 2005 a

Curții de Apel Alba, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 decembrie 2005.