ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2722/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1787

din 22 septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ,

a admis acțiunea formulată de reclamanta Z.V., în contradictoriu cu pârâta Casa

de Pensii a municipiului București - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000,

și, anulând hotărârea nr. 12095/11691 din 29 aprilie 2004, emisă de pârâtă, a

constatat că reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare, beneficiază de

prevederile art. 3 din Legea nr. 189/2000, pentru perioada martie 1944 - 6

martie 1945, urmând ca drepturile legale să-i fie acordate începând cu data de

1 decembrie 2003.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în baza actelor de stare civilă și a

declarațiilor de martori aflate la dosar, că soțul reclamantei, Z.A., fiind

născut la 16 septembrie 1944, în București, după ce familia acestuia,

strămutată din localitatea Lăpușna-Basarabia, s-a refugiat, în luna martie

1944, în România, a dobândit statutul de refugiat, beneficiind de prevederile art.

1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada martie 1944 - 6 martie 1945.

În calitate de soție supraviețuitoare, în temeiul art. 3 din Legea nr. 189/2000,

reclamanta beneficiază de drepturile compensatorii acordate de lege, pentru

perioada sus menționată, începând cu data de 1 decembrie 2003.

Împotriva acestei sentințe,

în baza art. 304 pct. 8 și 9 și

art. 304

1

C. proc. civ., a formulat recurs, Casa

de Pensii a municipiului București, susținând că instanța de fond a pronunțat o

hotărâre netemeinică și nelegală, în cauză neexistând dovezi că soțul

reclamantei ar fi suferit vreo persecuție, atâta vreme, cât a fost născut la București, după refugiul familiei sale pe teritoriul României.

Examinând sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.,

Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. (1) lit. c)

din O.G. nr. 105/1999,

privind acordarea unor

drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu

începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice

,

astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestui

act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus

menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată,

expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de

lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor

care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se

face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv

strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să

suporte consecințele traiului în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca

de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut

de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această

categorie intrând în mod implicit și copiii născuți în perioada refugiului,

întrucât aceștia au împărtășit aceeași situație cu cea a părinților refugiați,

al căror statut l-au dobândit.

Așa cum rezultă din probele

aflate la dosarul de fond, soțul reclamantei, Z.A., s-a născut la 16 septembrie

1944, în București, după ce familia acestuia, fiind strămutată din localitatea

Lăpușna-Basarabia, s-a refugiat, în luna martie 1944, în România.

Dobândind, prin naștere,

statutul de refugiat al părinților săi, soțului reclamantei îi sunt aplicabile

prevederile art. 1 lit. c) din

O.G. nr. 105/1999, iar reclamanta, în calitate de soție

supraviețuitoare, beneficiază, în temeiul art. 3 din același act normativ, de

drepturile compensatorii acordate de lege.

În mod greșit, însă, a

considerat instanța de fond, că perioada pentru care reclamanta beneficiază de

drepturile compensatorii, începe cu momentul în care familia soțului decedat

s-a refugiat, respectiv luna martie 1944, iar nu data nașterii acestuia,

respectiv 16 septembrie 1944.

Aceasta, întrucât Z.A. a

dobândit calitatea de refugiat ulterior strămutării, la momentul nașterii,

aceasta fiind data începând cu care a

suportat consecințele morale și materiale ale statutului

de refugiat.

În concluzie, cum perioada

refugiului lui Z.A. este cuprinsă între 16 septembrie 1944 (data nașterii) și 6

martie 1945, aceasta va fi și perioada pentru care reclamanta, în calitate de

soție supraviețuitoare a soțului refugiat, va beneficia, în temeiul art. 3 din

O.G. nr. 105/1999, de

drepturile compensatorii acordate de lege.

Drept urmare, recursul va fi

admis, iar sentința atacată va fi modificată cu privire la perioada refugiului,

urmând ca celelalte dispoziții să fie menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1787 din

22 septembrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată, în sensul

că perioada refugiului este între 16 septembrie 1944 - 6 martie 1945.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 aprilie 2005.