ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3281/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 7 mai 2003, reclamanta Asociația N.C.M.U. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii și Cooperație (în drepturile căruia, pe parcursul procesului, s-a subrogat Agenția Națională pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii și Cooperație), solicitând anularea Ordinului nr. 35/2003, pentru aprobarea Procedurii de implementare a programului național multianual pentru perioada 2002 - 2005, de sprijinire a întreprinderilor mici și mijlocii în dezvoltarea exportului, plus cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii s-a arătat că actul atacat omite menționarea organizațiilor cooperației meșteșugărești dintre categoriile de beneficiari ai Programului național multianual pe perioada 2002 - 2005, de sprijin a întreprinderilor mici și mijlocii în dezvoltarea exportului, instituind un regim discriminatoriu în ceea ce privește accesul organizațiilor cooperației meșteșugărești la alocațiile financiare nerambursabile acordate de la bugetul de stat, pentru facilitarea accesului pe piețele externe. S-a precizat că au fost ignorate prevederile art. 4 alin. (1) lit. e) și i) și ale art. 3 lit. c) din H.G. nr. 15/2001, pentru organizarea și funcționarea Ministerului Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Cooperație, care include sectorul cooperatist, printre destinatarii activității desfășurate de minister, potrivit atribuțiilor sale legale; că au fost încălcate dispozițiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituția României.

La aceeași dată, reclamanta a mai formulat două acțiuni prin care a solicitat anularea Ordinului nr. 36/2003, pentru aprobarea Procedurii de implementare a programului național multianual pe perioada 2002 - 2005, pentru susținerea întreprinderilor mici și mijlocii, la servicii de instruire și consultanță și anularea Ordinului nr. 51/2003, pentru aprobarea Procedurii de implementare a programului național multianual pe perioada 2002 - 2005, de susținere a investițiilor realizate de către întreprinderile nou înființate și microîntreprinderi, precum și a investițiilor de modernizare, retehnologizare a întreprinderilor mici și mijlocii. În motivarea celor două acțiuni, reclamanta a invocat aceleași temeiuri de fapt și de drept, ca în prima acțiune.

La data de 3 iunie 2003, cauzele au fost conexate (dosar nr. 1372/2003 și nr. 1374/2003 ale Curții de Apel București, secția contencios administrativ, au fost conexate la dosarul nr. 1371/2003 al aceleiași instanțe). La termenul din data de 24 iunie 2003, reclamanta a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 2 din Legea nr. 133/1999, în raport cu art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituția României. Prin Decizia nr. 12/2004, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate. Prin sentința civilă nr. 373/2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, acțiunile conexe au fost respinse, ca nefondate, reținându-se că ordinele atacate sunt legale, neîncălcându-se prevederile Legii nr. 631/2002, ale Legii nr. 133/1999 și ale H.G.

nr. 15/2001. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen, reclamanta. În motivarea recursului s-a arătat că ordinele contestate omit a se adresa organizațiilor cooperației meșteșugărești, acestea neavând acces la alocațiile financiare nerambursabile acordate în baza celor trei ordine, situație nejustificată, având în vedere faptul că în exercitarea funcțiilor sale, Ministerul pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii și Cooperație elaborează, implementează și modernizează programe pentru stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii și a organizațiilor cooperatiste, conform art. 4 alin. (1) lit. e) din H.G. nr. 15/2001.

S-a mai precizat că, potrivit aceleiași hotărâri de guvern, intimata trebuie să asigure managementul financiar și tehnic al fondurilor alocate de la bugetul de stat și al tuturor fondurilor interne și externe, pentru sprijinirea dezvoltării și a sectorului cooperatist, să îndeplinească și funcția de administrator al fondurilor financiare; că, întrucât bugetul alocat programelor naționale multianuale prin cele trei ordine provine de la bugetul de stat, iar organizațiile cooperatiste varsă la bugetul de stat, impozite și taxe, este nejustificată excluderea lor din categoria beneficiarilor de credite nerambursabile; că sunt favorizate, astfel, întreprinderile mici și mijlocii; că organizațiile cooperației meșteșugărești îndeplinesc și ele criteriile prevăzute de Legea nr. 133/2003, pentru a se încadra în categoriile de beneficiari.

La termenul de judecată din data de 16 mai 2004, recurenta, în cuprinsul „concluziilor scrise” depuse la dosar, a precizat că acestea reprezintă o completare a motivelor de recurs. Astfel, a arătat că Legea nr. 133/1999 a fost abrogată prin Legea nr. 346/2004, care în art. 2 prevede că în cadrul noțiunii de „întreprindere” se includ și societăți cooperative, nu numai societăți comerciale cum prevede vechea lege; că, totuși, accesul organizațiilor cooperației meșteșugărești la măsurile prevăzute pentru perioada 2003 - 2005, de către ordinele contestate, este împiedicat de conținutul acestor ordine. Având în vedere că motivele menționate la termenul de soluționare a recursului nu reprezintă motive de recurs de ordine publică, în conformitate cu art. 306 C. proc.

civ., ele nu vor fi analizate. Verificând cauza, în funcție de motivarea recursului în lumina dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat. Ordinele contestate au fost emise în baza art. 17 alin. (5), ale anexei nr. 3/26/27 din Legea bugetului de stat pe anul 2003, nr. 631/2002 și în baza art. 4 alin. (1) lit. e) și a art. 6 alin. (5) din H.G. nr. 15/2001, privind organizarea și funcționarea Ministerului pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii și Cooperație, cu modificările ulterioare.

Art. 17 alin. (5) din Legea nr. 631/2002 prevede în mod expres că în bugetul Ministerului pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii și Cooperație sunt cuprinse sume pentru finanțarea programelor de dezvoltare și a măsurilor de sprijinire a înființării de noi întreprinderi mici și mijlocii, iar anexa nr. 3/26/27 prevede în mod distinct programele destinate sectorului întreprinderilor mici și mijlocii, sectorului cooperatist și a celui de comerț interior. Legea nr. 133/1999 este cea care reglementează stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii. Potrivit art. 2 din lege, „întreprinzătorul” este o persoană fizică autorizată sau o persoană juridică care, în mod individual sau în asociere cu alte persoane fizice autorizate sau cu alte persoane juridice, organizează o societate comercială pentru a desfășura acte și fapte de comerț.

Prin Decizia nr. 12/2004 a Curții Constituționale a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 133/1999, excepție ridicată de reclamantă, în fața instanței de fond. În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr. 133/1999, modificată, anual, prin legea bugetului de stat se alocă fonduri pentru finanțarea programelor de dezvoltare și a măsurilor de sprijinire a înființării de noi întreprinderi și de susținere a dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, fonduri care se evidențiază și se urmăresc în mod distinct în bugetul de stat și în cel al ordonatorului de credite. Se constată, astfel, că dispozițiile Legii nr. 631/2002 se corelează cu cele ale Legii nr. 133/1999, iar ordinele atacate au în vedere numai aspectul referitor la întreprinderile mici și mijlocii.

Întrucât ordinele contestate au fost emise în considerarea art. 17 alin. (5) din Legea nr. 631/2002, conținutul ordinelor nu se putea referi decât la întreprinderile mici și mijlocii (societăți comerciale), și nu și la organizații cooperatiste. Împrejurarea că în preambulul ordinelor atacate sunt prevăzute și art. 4 alin. (1) lit. e) și art. 6 alin. (5) din H.G. nr. 15/2001, nu este de natură a conduce la concluzia că din cuprinsul ordinelor contestate au fost omise organizațiile cooperației meșteșugărești și că în acest mod actele respective ar fi nelegale. Art. 4 din H.G. nr. 15/2001 prevede atribuțiile Ministerului pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii și Cooperație, iar art. 6 alin. (5) din aceeași hotărâre de guvern precizează că ministrul pentru întreprinderile mici și mijlocii și cooperație emite ordine și instrucțiuni.

Așadar, aceste dispoziții din H.G. nr. 15/2001 privind organizarea și funcționarea Ministerului pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii și Cooperație, nu au fost încălcate de către ordinele atacate în prezenta cauză și nici nu sunt de esența soluționării prezentei cauze. Se apreciază că instanța de fond a pronunțat o soluție legală, reținând că autoritatea pârâtă, în realizarea funcțiilor sale de strategie, de reglementare și administrare, are un drept de opțiune în funcție de nevoile de dezvoltare și de stimulare a diferitelor ramuri de activitate. În concluzie, având în vedere că ordinele contestate au fost emise în executarea dispozițiilor art. 17 alin. (5) și ale anexei nr. 3/26/27 din Legea nr. 631/2002, care se referă exclusiv la întreprinderile mici și mijlocii, actele atacate sunt legale, astfel încât acțiunea în mod corect a fost respinsă.

Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs care să poată fi analizate din oficiu conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta Asociația N.C.M.U. București împotriva sentinței civile nr. 373 din 24 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2005.