ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3281/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 7 mai 2003, reclamanta Asociația N.C.M.U. a chemat în judecată pe

pârâtul Ministerul pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii și Cooperație (în

drepturile căruia, pe parcursul procesului, s-a subrogat Agenția Națională

pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii și Cooperație), solicitând anularea

Ordinului nr. 35/2003, pentru aprobarea Procedurii de implementare a programului

național multianual pentru perioada 2002 - 2005, de sprijinire a

întreprinderilor mici și mijlocii în dezvoltarea exportului, plus cheltuieli de

judecată.

În motivarea acțiunii s-a

arătat că actul atacat omite menționarea organizațiilor cooperației

meșteșugărești dintre categoriile de beneficiari ai Programului național

multianual pe perioada 2002 - 2005, de sprijin a întreprinderilor mici și

mijlocii în dezvoltarea exportului, instituind un regim discriminatoriu în ceea

ce privește accesul organizațiilor cooperației meșteșugărești la alocațiile

financiare nerambursabile acordate de la bugetul de stat, pentru facilitarea

accesului pe piețele externe.

S-a precizat că au fost

ignorate prevederile art. 4 alin. (1) lit. e) și i) și ale art. 3 lit. c) din H.G.

nr. 15/2001, pentru organizarea și funcționarea Ministerului Întreprinderilor

Mici și Mijlocii și Cooperație, care include sectorul cooperatist, printre

destinatarii activității desfășurate de minister, potrivit atribuțiilor sale

legale; că au fost încălcate dispozițiile art. 134 alin. (2) lit. a) din

Constituția României.

La aceeași dată, reclamanta

a mai formulat două acțiuni prin care a solicitat anularea Ordinului nr. 36/2003,

pentru aprobarea Procedurii de implementare a programului național multianual

pe perioada 2002 - 2005, pentru susținerea întreprinderilor mici și mijlocii,

la servicii de instruire și consultanță și anularea Ordinului nr. 51/2003,

pentru aprobarea Procedurii de implementare a programului național multianual

pe perioada 2002 - 2005, de susținere a investițiilor realizate de către

întreprinderile nou înființate și microîntreprinderi, precum și a investițiilor

de modernizare, retehnologizare a întreprinderilor mici și mijlocii.

În motivarea celor două

acțiuni, reclamanta a invocat aceleași temeiuri de fapt și de drept, ca în

prima acțiune.

La data de 3 iunie 2003,

cauzele au fost conexate (dosar nr. 1372/2003 și nr. 1374/2003 ale Curții de

Apel București, secția contencios administrativ, au fost conexate la dosarul nr.

1371/2003 al aceleiași instanțe).

La termenul din data de 24

iunie 2003, reclamanta a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 2 din

Legea nr. 133/1999, în raport cu art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituția

României. Prin Decizia nr. 12/2004, Curtea Constituțională a respins excepția

de neconstituționalitate.

Prin sentința civilă nr. 373/2004

a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, acțiunile

conexe au fost respinse, ca nefondate, reținându-se că ordinele atacate sunt

legale, neîncălcându-se prevederile Legii nr. 631/2002, ale Legii nr. 133/1999

și ale H.G. nr. 15/2001.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termen, reclamanta.

În motivarea recursului s-a

arătat că ordinele contestate omit a se adresa organizațiilor cooperației

meșteșugărești, acestea neavând acces la alocațiile financiare nerambursabile

acordate în baza celor trei ordine, situație nejustificată, având în vedere

faptul că în exercitarea funcțiilor sale, Ministerul pentru Întreprinderile

Mici și Mijlocii și Cooperație elaborează, implementează și modernizează

programe pentru stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și

mijlocii și a organizațiilor cooperatiste, conform art. 4 alin. (1) lit. e) din

H.G. nr. 15/2001. S-a mai precizat că, potrivit aceleiași hotărâri de guvern,

intimata trebuie să asigure managementul financiar și tehnic al fondurilor

alocate de la bugetul de stat și al tuturor fondurilor interne și externe,

pentru sprijinirea dezvoltării și a sectorului cooperatist, să îndeplinească și

funcția de administrator al fondurilor financiare; că, întrucât bugetul alocat

programelor naționale multianuale prin cele trei ordine provine de la bugetul

de stat, iar organizațiile cooperatiste varsă la bugetul de stat, impozite și

taxe, este nejustificată excluderea lor din categoria beneficiarilor de credite

nerambursabile; că sunt favorizate, astfel, întreprinderile mici și mijlocii;

că organizațiile cooperației meșteșugărești îndeplinesc și ele criteriile

prevăzute de Legea nr. 133/2003, pentru a se încadra în categoriile de

beneficiari.

La termenul de judecată din

data de 16 mai 2004, recurenta, în cuprinsul „concluziilor scrise” depuse la

dosar, a precizat că acestea reprezintă o completare a motivelor de recurs.

Astfel, a arătat că Legea nr.

133/1999 a fost abrogată prin Legea nr. 346/2004, care în art. 2 prevede că în

cadrul noțiunii de „întreprindere” se includ și societăți cooperative, nu numai

societăți comerciale cum prevede vechea lege; că, totuși, accesul

organizațiilor cooperației meșteșugărești la măsurile prevăzute pentru perioada

2003 - 2005, de către ordinele contestate, este împiedicat de conținutul

acestor ordine.

Având în vedere că motivele

menționate la termenul de soluționare a recursului nu reprezintă motive de

recurs de ordine publică, în conformitate cu art. 306 C. proc. civ., ele nu vor

fi analizate.

Verificând cauza, în funcție

de motivarea recursului în lumina dispozițiilor art. 304

1

C. proc.

civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.

Ordinele contestate au fost

emise în baza art. 17 alin. (5), ale anexei nr. 3/26/27 din Legea bugetului de

stat pe anul 2003, nr. 631/2002 și în baza art. 4 alin. (1) lit. e) și a art. 6

alin. (5) din H.G. nr. 15/2001, privind organizarea și funcționarea Ministerului

pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii și Cooperație, cu modificările

ulterioare.

Art. 17 alin. (5) din Legea nr.

631/2002 prevede în mod expres că în bugetul Ministerului pentru

Întreprinderile Mici și Mijlocii și Cooperație sunt cuprinse sume pentru

finanțarea programelor de dezvoltare și a măsurilor de sprijinire a înființării

de noi întreprinderi mici și mijlocii, iar anexa nr. 3/26/27 prevede în mod

distinct programele destinate sectorului întreprinderilor mici și mijlocii,

sectorului cooperatist și a celui de comerț interior.

Legea nr. 133/1999 este cea

care reglementează stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici

și mijlocii. Potrivit art. 2 din lege, „întreprinzătorul” este o persoană

fizică autorizată sau o persoană juridică care, în mod individual sau în

asociere cu alte persoane fizice autorizate sau cu alte persoane juridice,

organizează o societate comercială pentru a desfășura acte și fapte de comerț.

Prin Decizia nr. 12/2004 a

Curții Constituționale a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 133/1999, excepție ridicată de reclamantă,

în fața instanței de fond.

În conformitate cu

dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr. 133/1999, modificată,

anual, prin legea bugetului de stat se alocă fonduri pentru finanțarea

programelor de dezvoltare și a măsurilor de sprijinire a înființării de noi

întreprinderi și de susținere a dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii,

fonduri care se evidențiază și se urmăresc în mod distinct în bugetul de stat

și în cel al ordonatorului de credite.

Se constată, astfel, că

dispozițiile Legii nr. 631/2002 se corelează cu cele ale Legii nr. 133/1999,

iar ordinele atacate au în vedere numai aspectul referitor la întreprinderile

mici și mijlocii.

Întrucât ordinele contestate

au fost emise în considerarea art. 17 alin. (5) din Legea nr. 631/2002,

conținutul ordinelor nu se putea referi decât la întreprinderile mici și

mijlocii (societăți comerciale), și nu și la organizații cooperatiste.

Împrejurarea că în

preambulul ordinelor atacate sunt prevăzute și art. 4 alin. (1) lit. e) și art.

6 alin. (5) din H.G. nr. 15/2001, nu este de natură a conduce la concluzia că

din cuprinsul ordinelor contestate au fost omise organizațiile cooperației

meșteșugărești și că în acest mod actele respective ar fi nelegale.

Art. 4 din H.G. nr. 15/2001

prevede atribuțiile Ministerului pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii și

Cooperație, iar art. 6 alin. (5) din aceeași hotărâre de guvern precizează că

ministrul pentru întreprinderile mici și mijlocii și cooperație emite ordine și

instrucțiuni.

Așadar, aceste dispoziții

din H.G. nr. 15/2001 privind organizarea și funcționarea Ministerului pentru

Întreprinderile Mici și Mijlocii și Cooperație, nu au fost încălcate de către

ordinele atacate în prezenta cauză și nici nu sunt de esența soluționării

prezentei cauze.

Se apreciază că instanța de

fond a pronunțat o soluție legală, reținând că autoritatea pârâtă, în

realizarea funcțiilor sale de strategie, de reglementare și administrare, are

un drept de opțiune în funcție de nevoile de dezvoltare și de stimulare a

diferitelor ramuri de activitate.

În concluzie, având în

vedere că ordinele contestate au fost emise în executarea dispozițiilor art. 17

alin. (5) și ale anexei nr. 3/26/27 din Legea nr. 631/2002, care se referă

exclusiv la întreprinderile mici și mijlocii, actele atacate sunt legale,

astfel încât acțiunea în mod corect a fost respinsă.

Pentru considerentele

expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de

recurs care să poată fi analizate din oficiu conform dispozițiilor art. 306 alin.

(2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta Asociația N.C.M.U. București împotriva sentinței civile nr. 373

din 24 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 mai 2005.