ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1181/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 658

din 6 aprilie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins ca nefondată, acțiunea Asociației C.M.,

formulate împotriva Consiliului Concurenței, pentru anularea Ordinului emis de

această autoritate, sub nr. 16 din 11 martie 2003.

În motivare s-a reținut, în

esență, că actul administrativ atacat, prin care președintele Consiliului

Concurenței a dispus punerea în aplicare a Instrucțiunilor privind ajutorul de

stat și capitalul de risc, este legal, fiind emis în temeiul art. 28 alin. (1)

din Legea nr. 21/1996 și al art. 22 alin. (1) din Legea nr. 143/1999, pentru

armonizarea legislației românești cu dreptul comunitar în materia concurenței,

potrivit Comunicării Comisiei, nr. 2001/C/235/2003 privind ajutorul de stat și

capitalul de risc.

Nemulțumirea reclamantei

pentru neincluderea cooperației meșteșugărești, printre categoriile de

beneficiari ai Ordinului nr. 16 din 11 martie 2003, al Consiliului Concurenței,

a fost considerată de instanța de fond, ca nejustificată, întrucât sectorul

cooperatist este distinct de sectorul întreprinderilor mici și mijlocii și

poate avea strategii diferite de dezvoltare, iar pe de altă parte, statul este

acela care, prin organele sale, stabilește măsurile de sprijinire, în anumite

perioade, a unor domenii de activitate sau a unor categorii de întreprinzători

sau investitori, în funcție de contextul economic și social.

În raport cu aceste

considerente, instanța de fond a constatat că ordinul atacat nu vatămă un drept

recunoscut de lege sau un interes legitim al reclamantei, în sensul art. 1 din

Legea nr. 29/1990 și al art. 52 din Constituția României.

Împotriva sentinței,

Asociația C.M. a declarat recurs, susținând că este netemeinică și nelegală,

întrucât se fundamentează pe considerente eronate și ignoră definiția dată

întreprinderilor mici și mijlocii, prin Recomandarea Comisiei Europene nr. 96/280/CE,

precum și Legea nr. 143/1999, care prevede asigurarea unui mediu concurențial

normal, prin acordarea „de orice sprijin, indiferent de formă, din surse de

stat”.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 1 din Legea nr.

29/1990, în vigoare la data promovării acțiunii, modificat implicit prin art. 52

din Constituția revizuită, orice persoană fizică sau juridică, dacă se

consideră vătămată într-un drept al său recunoscut de lege ori într-un interes

legitim, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei

autorități administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept sau

interes legitim, se poate adresa instanței competente, pentru anularea actului,

recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei

ce i-a fost cauzată.

Or, în cauză, prin ordinul atacat,

emis de președintele Consiliului Concurenței, reclamanta-recurentă nu a fost

vătămată într-un drept propriu recunoscut de lege sau într-un interes legitim,

cum corect a constatat și instanța de fond.

Ordinul în discuție și

Instrucțiunile aprobate prin acesta conțin prevederi în sensul recomandărilor

Comisiei Europene, privitoare la ajutorul de stat în domeniul capitalului de

risc.

Prin aceste acte, Consiliul

Concurenței nu acordă ajutor de stat, decizia pentru acordarea unui astfel de

ajutor aparținând exclusiv furnizorului, în condițiile Legii nr. 143/1999 și

nici nu definește sfera beneficiarilor ajutorului de stat.

Faptul că în textul

Instrucțiunilor se folosește noțiunea „întreprinderi mici și mijlocii”, care nu

concordă, conceptual, cu aceea a agenților economici organizați în baza Legii nr.

133/1999 (în prezent Legea nr. 346/2004) privind stimularea întreprinderilor

mici și mijlocii, nu înseamnă că unitățile cooperației meșteșugărești sunt

înlăturate din categoria beneficiarilor ajutorului de stat, sub forma

capitalului de risc, dacă ele întrunesc condițiile pentru a fi tratate ca

microîntreprinderi, întreprinderi mici sau mijlocii și sunt îndeplinite

criteriile și cerințele pentru acest tip de ajutor de stat.

Așa fiind, reclamanta-recurentă

nu a făcut dovada că prin actul administrativ atacat a fost vătămată într-un

drept al său ori într-un interes legitim, încât soluția dată de instanța de

fond, de respingere a acțiunii, este legală și temeinică.

În concluzie, în raport cu

cele prezentate, recursul se privește ca nefondat și, ca atare, urmează să fie

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Asociația C.M. împotriva sentinței civile nr. 658 din 6 aprilie 2004 a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 februarie 2005.