ÎCCJ, decizie (scj.ro #85119)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85119) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Unități
ale cooperației meșteșugărești. Ajutor de stat sub forma capitalului de risc.
Condiții.
Legea
nr.21/1996
Legea
nr.133/1999
Legea
nr.143/1999
Ordinul
Consiliului Concurenței nr.16/2003
Unitățile cooperației meșteșugărești nu sunt înlăturate din
categoria beneficiarilor ajutorului de stat sub forma capitalului de risc dacă
întrunesc cerințele prevăzute de lege pentru a fi considerate
micro-întreprinderi sau întreprinderi mici și mijlocii și dacă sunt îndeplinite
criteriile și condițiile pentru acordarea acestui tip de ajutor de stat.
I.C.C.J.,
Secția de contencios administrativ și fiscal,
decizia
nr.1181 din 24 februarie 2005
Notă
: Legea nr.133/1999 a fost abrogată prin art.34 din Legea
nr.346/2004.
Prin sentința civilă nr.658 din 6 aprilie 2004, Curtea de Apel București
– Secția contencios administrativ a respins ca nefondată acțiunea
Asociației Naționale a Cooperației Meșteșugărești, formulate împotriva
Consiliului Concurenței pentru anularea Ordinului nr.16 din 11 martie 2003 emis
de această autoritate.
În motivarea acțiunii s-a reținut, în esență, că actul administrativ atacat
prin care președintele Consiliului Concurenței a dispus punerea în aplicare a
Instrucțiunilor privind ajutorul de stat și capitalul de risc este legal, fiind
emis în temeiul art.28 alin.(1) din Legea nr.21/1996 și al art.22 alin.(1) din
Legea nr.143/1999, pentru armonizarea legislației românești cu dreptul
comunitar în materia concurenței potrivit Comunicării Comisiei
nr.2001/C/235/2003 privind ajutorul de stat și capitalul de risc.
Nemulțumirea reclamantei pentru neincluderea cooperației meșteșugărești printre
categoriile de beneficiari ai Ordinului 16 din 11 martie 2003 al Consiliului
Concurenței a fost considerată de instanța de fond ca nejustificată, întrucât
sectorul cooperatist este distinct de sectorul întreprinderilor mici și
mijlocii și poate avea strategii diferite de dezvoltare, iar, pe de altă parte,
statul este acela care, prin organele sale, stabilește măsurile de sprijinire,
în anumite perioade, a unor domenii de activitate sau a unor categorii de
întreprinzători sau investitori, în funcție de contextul economic și social.
În raport cu aceste considerente, instanța de fond a constatat că ordinul
atacat nu vatămă un drept recunoscut de lege sau un interes legitim al
reclamantei în sensul art.1 din Legea nr.29/1990 și al art.52 din Constituție.
Împotriva sentinței civile, Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești a
declarat recurs susținând că este netemeinică și nelegală întrucât se fundamentează
pe considerente eronate și ignoră definiția dată întreprinderilor mici și
mijlocii prin Recomandarea Comisiei Europene nr.96/280/CE, precum și
dispozițiile Legii nr.143/1999, care prevăd asigurarea unui mediu concurențial
normal prin acordarea „de orice sprijin, indiferent de formă, din surse de
stat”.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.1 din Legea nr.29/190, în vigoare la data promovării acțiunii,
modificat implicit prin art.52 din Constituția revizuită, orice persoană fizică
sau juridică, dacă se consideră vătămată într-un drept al său recunoscut de
lege ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ sau prin refuzul
nejustificat al unei autorități administrative de a-i rezolva cererea
referitoare la un drept sau interes legitim, se poate adresa instanței
competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a
interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Or, în cauză, prin ordinul atacat, emis de președintele Consiliului
Concurenței, reclamanta-recurentă nu a fost vătămată într-un drept propriu
recunoscut de lege sau într-un interes legitim, cum corect a constatat și
instanța de fond.
Ordinul în discuție și Instrucțiunile aprobate prin acesta conțin prevederi în
sensul recomandărilor Comisiei Europene privitoare la ajutorul de stat în
domeniul capitalului de risc.
Prin aceste acte, Consiliul Concurenței nu acordă ajutor de stat, decizia
pentru acordarea unui astfel de ajutor aparținând exclusiv furnizorului în
condițiile Legii nr.143/1999 și nici nu definește sfera beneficiarilor
ajutorului de stat.
Faptul că în textul Instrucțiunilor se folosește noțiunea „întreprinderi mici
și mijlocii” – care nu concordă, conceptual, cu aceea a agenților economici
organizați în baza Legii nr.133/1999 (abrogată de Legea nr.346/2004) privind
stimularea întreprinderilor mici și mijlocii – nu înseamnă că unitățile
cooperației meșteșugărești sunt înlăturate din categoria beneficiarilor
ajutorului de stat sub forma capitalului de risc dacă ele întrunesc condițiile
pentru a fi tratate ca microîntreprinderi, întreprinderi mici sau mijlocii și
sunt îndeplinite criteriile și cerințele pentru acest tip de ajutor de stat.
Așa fiind, reclamanta-recurentă nu a făcut dovada că, prin actul administrativ
atacat, a fost vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim,
soluția dată de instanța de fond de respingere a acțiunii fiind legală și
temeinică.
Recursul a fost respins.