ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3151/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 69 din 27

februarie 2003 a Tribunalului Arad, inculpatul S.Z. a fost condamnat la 2 ani

închisoare, pentru infracțiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin.

(1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 86

7

C. pen.,

tribunalul a dispus executarea pedepsei la locul de muncă, în cadrul SC P. SRL

Petroșani, ca muncitor, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la

15 octombrie 2002 la zi și a dispus punerea de îndată în libertate a

inculpatului.

Totodată, în baza art. 255 alin. (4)

și art. 254 alin. (3) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 3.000

dolari S.U.A. și a fost obligat la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către

stat.

S-a reținut în fapt că inculpatul

era administrator la SC Z. SRL Petroșani și în calitate de operator de

transport, efectua activități de transport rutier.

În ziua de 14 octombrie 2002,

comisarul D.V.F. și subcomisarul M.O. din cadrul I.G.P.F., cu ocazia unui

control la P.C.T.F. Nădlac au constatat că numitul D.V.F., conducător al

microbuzului marca Mercedes Benz Sprinter, aparținând firmei inculpatului nu

posedă documente de transport corespunzătoare conform O.G. nr. 44/1997 și nr.

73/1998, după efectuarea unui transport de persoane pe traseul Petroșani –

Verona – Milano și retur.

Șoferul D.V.F. a înștiințat

telefonic pe inculpat care, de îndată s-a prezentat la punctul de trecere

frontieră Nădlac și în timp ce se afla în biroul subcomisarului M.O., i-a

oferit suma de 3000 dolari S.U.A. pentru a-l determina să nu întocmească acte

de constatare.

Prin decizia penală nr. 233 din 19

iunie 2003 a Curții de Apel Timișoara, s-a admis apelul declarat de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Arad, s-a desființat sentința menționată, în sensul că

s-a înlăturat aplicarea prevederilor art. 86

7

C. pen., inculpatul

urmând să execute pedeapsa de 2 ani închisoare într-un loc de detenție.

Totodată, s-a respins apelul

declarat de inculpatul S.Z. ca nefondat.

Împotriva acestei decizii inculpatul

a declarat recurs, solicitând menținerea sentinței instanțe de fond referitor

la modalitatea de executare a pedepsei și în subsidiar, să se aprecieze dacă

sunt aplicabile prevederile art. 81 C. pen., temei de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursul declarat de inculpat este

fondat.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

De asemenea, potrivit art. 52 C.

pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului, iar scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni.

În sensul sus arătat se constată că

inculpatul nu a mai fost anterior condamnat, că la locul de muncă a desfășurat

o activitate profesională apreciată atât de conducerea societății, cât și de

organele puterii locale, este căsătorit, a avut o conduită sinceră în cursul

procesului, astfel că, în raport și de împrejurările concrete în care a comis

fapta și cuantumul pedepsei aplicate, există suficiente temeiuri ca scopul

pedepsei să fie atins fără privare de libertate prin executarea pedepsei la

locul de muncă, în sensul prevederilor art. 86

7

C. pen.

În consecință, urmează a se admite

recursul declarat de inculpat, a se casa decizia atacată și a se menține

sentința instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul S.Z. împotriva deciziei penale nr. 233/19 iunie  2003, a Curții de

Apel Timișoara.

Casează decizia penală

sus-menționată și menține sentința penală nr. 69/27 februarie 2003 a

Tribunalului Arad.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

iunie 2004.