ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3151/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 69 din 27 februarie 2003 a Tribunalului Arad, inculpatul S.Z. a fost condamnat la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În baza art. 86 7 C. pen., tribunalul a dispus executarea pedepsei la locul de muncă, în cadrul SC P. SRL Petroșani, ca muncitor, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 15 octombrie 2002 la zi și a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului. Totodată, în baza art. 255 alin. (4) și art. 254 alin. (3) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 3.000 dolari S.U.A.

și a fost obligat la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut în fapt că inculpatul era administrator la SC Z. SRL Petroșani și în calitate de operator de transport, efectua activități de transport rutier. În ziua de 14 octombrie 2002, comisarul D.V.F. și subcomisarul M.O. din cadrul I.G.P.F., cu ocazia unui control la P.C.T.F. Nădlac au constatat că numitul D.V.F., conducător al microbuzului marca Mercedes Benz Sprinter, aparținând firmei inculpatului nu posedă documente de transport corespunzătoare conform O.G. nr. 44/1997 și nr. 73/1998, după efectuarea unui transport de persoane pe traseul Petroșani – Verona – Milano și retur. Șoferul D.V.F. a înștiințat telefonic pe inculpat care, de îndată s-a prezentat la punctul de trecere frontieră Nădlac și în timp ce se afla în biroul subcomisarului M.O., i-a oferit suma de 3000 dolari S.U.A.

pentru a-l determina să nu întocmească acte de constatare. Prin decizia penală nr. 233 din 19 iunie 2003 a Curții de Apel Timișoara, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, s-a desființat sentința menționată, în sensul că s-a înlăturat aplicarea prevederilor art. 86 7 C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani închisoare într-un loc de detenție. Totodată, s-a respins apelul declarat de inculpatul S.Z. ca nefondat. Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, solicitând menținerea sentinței instanțe de fond referitor la modalitatea de executare a pedepsei și în subsidiar, să se aprecieze dacă sunt aplicabile prevederile art. 81 C. pen., temei de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Recursul declarat de inculpat este fondat. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. De asemenea, potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În sensul sus arătat se constată că inculpatul nu a mai fost anterior condamnat, că la locul de muncă a desfășurat o activitate profesională apreciată atât de conducerea societății, cât și de organele puterii locale, este căsătorit, a avut o conduită sinceră în cursul procesului, astfel că, în raport și de împrejurările concrete în care a comis fapta și cuantumul pedepsei aplicate, există suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins fără privare de libertate prin executarea pedepsei la locul de muncă, în sensul prevederilor art. 86 7 C. pen. În consecință, urmează a se admite recursul declarat de inculpat, a se casa decizia atacată și a se menține sentința instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul S.Z. împotriva deciziei penale nr. 233/19 iunie 2003, a Curții de Apel Timișoara. Casează decizia penală sus-menționată și menține sentința penală nr. 69/27 februarie 2003 a Tribunalului Arad. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 iunie 2004.