ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3829/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 16 februarie 2004, reclamantul N.B. a chemat în judecată Ministerul

Administrației și Internelor - Serviciul Independent de Evidență Informatizată

a Persoanei București, pentru:

- anularea măsurii de

suspendare temporară a dreptului de folosire a pașaportului luată de pârât,

prin adresa nr. 860657 din 13 noiembrie 2003;

- obligarea pârâtului la

plata daunelor morale în cuantumul reprezentând echivalentul în lei la data

plății sumei de 10.000 Euro, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1276 din 18 mai 2004, a

admis în parte acțiunea, a anulat, ca nelegală, măsura suspendării temporare a

dreptului de folosire a pașaportului ce a fost comunicată reclamantului, prin

adresa nr. 860657 din 13 noiembrie 2003, a obligat pe pârât să plătească

reclamantului, daune morale în cuantum reprezentând echivalentul în lei la data

plății efective a sumei de 1000 Euro, precum și la 5.337.000 lei cheltuieli de

judecată.

Împotriva sus-menționatei

sentințe au declarat recurs, reclamantul și pârâta, criticând-o pentru

nelegalitate.

Prin recursul declarat

potrivit art. 304

1

C. proc. civ., reclamantul a susținut că instanța

nu a apreciat corect întinderea prejudiciului moral suferit ca urmare a măsurii

de suspendare temporară a dreptului de folosire a pașaportului, încât se impune

obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 Euro în echivalent în lei la data

plății efective.

Pârâtul a susținut nelegalitatea

hotărârii potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că în mod greșit

instanța a dispus obligarea sa la plata daunelor morale în cuantum de 1000 Euro,

deși se impunea respingerea acțiunii sub acest aspect.

Recursurile sunt nefondate.

Măsura de suspendare temporară

a dreptului de folosire a pașaportului de către reclamant, luată de pârât, prin

adresa nr. 860657 din 13 noiembrie 2003, în mod corect a fost apreciată de

instanța de fond, ca fiind nelegală, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 14 alin. (1) lit. d) din O.G. nr. 65/1997, aprobată prin Legea nr. 216/1998,

încât creanța pentru care reclamantul este urmărit, nu este confirmată prin

hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, iar creanța este sub

plafonul de 25 de milioane lei stabilit de legiuitor.

Reclamantul a fost

împiedicat prin măsura dispusă și constatată, ca fiind nelegală, să-și exercite

dreptul la liberă circulație, încât obligarea pârâtului la plata daunelor

morale, în cuantum de 1000 Euro, în echivalentul în lei la data plății

efective, reprezintă o despăgubire rezonabilă, de natură a acoperi prejudiciul

creat părții reclamante, atât în planul vieții personale, cât și al imaginii

publice, în raport cu locul de muncă avut de acesta.

Ca atare, nu se poate reține

nelegalitatea hotărârii atacate, sub aspectul daunelor morale la care pârâtul a

fost obligat către reclamant; recursurile declarate de reclamant și pârât fiind

nefondate, urmează să fie respinse ca atare, potrivit art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de

Evidență Informatizată a Persoanei și de N.B. împotriva sentinței civile nr. 1276

din 18 mai 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ,

ca nefondate.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 iunie 2005.