ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1455/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 265

din 17 noiembrie 2004, Tribunalul Vâlcea a dispus condamnarea, printre alții, a

inculpatului V.V.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 16 din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 lit. a) și art.

76 lit. a) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 57

și art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și arestării preventive de la 29

aprilie 2004 la 17 noiembrie 2004.

În baza art. 350 C. proc.

pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat apel, printre alții, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea și

inculpatul V.V.C., cauza făcând obiectul dosarului nr. 81/P/2005 al Curții de

Apel Pitești.

Prin încheierea din 17

februarie 2005, Curtea de Apel Pitești a dispus menținerea stării de arest a

inculpatului V.V.C.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs inculpatul V.V.C., motivând că nu este consumator și nici

traficant de droguri, a vrut doar să-și ajute un prieten care era consumator de

heroină și se afla în sevraj, și în acest scop i-a prezentat un dealer.

A solicitat admiterea

recursului, casarea încheierii atacate și judecarea lui în stare de libertate.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 300

2

C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003 (M. Of. al

României Partea I nr. 748/26.10.2003), în cauzele în care inculpatul este

arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății,

legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160

b

C. proc. pen.

În conformitate cu art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin aceeași ordonanță de

urgență, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea

impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care

justifică privarea de libertate, instanța dispune prin încheiere motivată, menținerea

arestării preventive.

Instanța de apel, procedând

la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive, luată față de

inculpat la data de 20 aprilie 2004, în baza art. 160

b

alin. (3) C.

proc. pen., că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuarea

privarea de libertate.

Referitor la motivele de

recurs invocate de inculpat, acestea constituie cazuri de casare pe fondul

cauzei, nerelevând însă temeiuri care să justifice revocarea măsurii arestării

preventive.

În raport de gradul ridicat

de pericol social al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, de faptul

că pedeapsa prevăzută pentru acesta este mai mare de 2 ani și pentru a exista

garanția că inculpatul nu va influența desfășurarea normală a judecății, se

apreciază că subzistă în continuare temeiurile care justifică menținerea lui în

stare de arest.

Pentru aceste considerente,

recursul declarat de inculpatul V.V.C. urmează să fie respins, ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., urmează ca recurentul inculpat să fie obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul V.V.C. împotriva încheierii din 17

februarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosar nr. 81/P//2005.

Obligă pe recurentul

inculpat la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 februarie 2005.