ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1455/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 265 din 17 noiembrie 2004, Tribunalul Vâlcea a dispus condamnarea, printre alții, a inculpatului V.V.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 57 și art. 71 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și arestării preventive de la 29 aprilie 2004 la 17 noiembrie 2004. În baza art. 350 C. proc.

pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, printre alții, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea și inculpatul V.V.C., cauza făcând obiectul dosarului nr. 81/P/2005 al Curții de Apel Pitești. Prin încheierea din 17 februarie 2005, Curtea de Apel Pitești a dispus menținerea stării de arest a inculpatului V.V.C. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul V.V.C., motivând că nu este consumator și nici traficant de droguri, a vrut doar să-și ajute un prieten care era consumator de heroină și se afla în sevraj, și în acest scop i-a prezentat un dealer. A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și judecarea lui în stare de libertate.

Recursul este nefondat. Potrivit art. 300 2 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003 (M. Of. al României Partea I nr. 748/26.10.2003), în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b C. proc. pen. În conformitate cu art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin aceeași ordonanță de urgență, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Instanța de apel, procedând la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive, luată față de inculpat la data de 20 aprilie 2004, în baza art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuarea privarea de libertate. Referitor la motivele de recurs invocate de inculpat, acestea constituie cazuri de casare pe fondul cauzei, nerelevând însă temeiuri care să justifice revocarea măsurii arestării preventive. În raport de gradul ridicat de pericol social al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, de faptul că pedeapsa prevăzută pentru acesta este mai mare de 2 ani și pentru a exista garanția că inculpatul nu va influența desfășurarea normală a judecății, se apreciază că subzistă în continuare temeiurile care justifică menținerea lui în stare de arest.

Pentru aceste considerente, recursul declarat de inculpatul V.V.C. urmează să fie respins, ca nefondat. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează ca recurentul inculpat să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.V.C. împotriva încheierii din 17 februarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosar nr. 81/P//2005. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2005.