ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3812/2004
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3812/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 20
iunie 2002 la Tribunalul București, reclamantul V.N. a chemat în judecată
pârâtele SC B.C.A. SA și B.N.R., solicitând obligarea la restituirea
retribuției încasată ilegal de SC B.C.A. SA, precizându-și ulterior valoarea
acțiunii la 15.000.000 lei, fapt care a atras competența materială a Curții de
Apel București, unde cauza a și fost declinată.
Curtea de Apel București, prin încheierea de ședință
din 22 octombrie 2003, a respins cererea formulată de reclamant la 11 iunie
2003, cu privire la înlesnirea la plata taxelor judiciare de timbru, conform art.
1 din Legea nr. 146/1997 și art. 78 C. proc. civ., punându-i în vedere
reclamantului să timbreze cererea cu suma de 178.095.000 lei, taxă judiciară de
timbru, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997.
Deși citat cu mențiunea timbrării
cererii sale cu suma stabilită de instanță, reclamantul nu s-a conformat
obligației de timbrare și, în consecință, Curtea de Apel București, prin
Sentința civilă nr. 169 din 10 decembrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 1490/2003,
a anulat acțiunea, ca netimbrată, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Reclamantul a declarat recurs,
arătând că atacă încheierea de ședință din 22 octombrie 2003 și cerând casarea
sentinței civile nr. 169 din 10 decembrie 2003, care a avut la bază această
încheiere.
Reclamantul și-a întemeiat în drept
recursul, indicând prevederile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. și
l-a motivat, arătând doar că instanța de fond și-a motivat greșit respingerea
cererii formulate de el, cu privire la acordarea înlesnirilor la plata taxelor
judiciare de timbru, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 și art. 78 C. proc.
civ., care se referă în fapt la asistență judiciară, lucru pe care el nu l-a
solicitat.
Examinând recursul, Înalta Curte
constată că acesta este nefondat.
Prin cererea înregistrată la 14
octombrie 2003, reclamantul a cerut instanței să ia act de existența la dosar a
dovezilor prevăzute de lege, cu privire la acordarea înlesnirii la plata taxei
judiciare de timbru și să dispună înaintarea cererii și a dovezilor anexate
organelor în drept. Instanța, în camera de consiliu, prin încheierea din 22
octombrie 2003, a constatat că este competentă să soluționeze această cerere,
în conformitate cu art. unic, pct. 4 pct. 61.03 alin. (2) din H.G. nr. 149/2003,
privind modificarea și completarea Normelor metodologice pentru aplicarea O.G. nr.
36/2002, privind impozitele și taxele locale, aprobate prin H.G. nr. 1278/2002,
raportat la art. 74-81 C. proc. civ. Instanța a constatat, de asemenea, că nu
sunt îndeplinite prevederile art. 74 C. proc. civ., întrucât reclamantul nu a
făcut dovada că prin satisfacerea cheltuielilor judecății se pune în primejdie
propria sa întreținere sau a familiei sale și, drept urmare, a respins cererea
de înlesnire la plata taxelor judiciare de timbru și a dispus citarea
reclamantului, cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru fixată de
instanță.
Potrivit art. 78 alin. (3) C. proc.
civ., încheierea cu privire la cererea de asistență nu este supusă nici unei
căi de atac, iar conform art. 75 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., asistența
judiciară cuprinde și „acordarea de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări
pentru plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în condițiile
legii”.
Întrucât ulterior respingerii
cererii sale, printr-o hotărâre irevocabilă, la termenul din 10 decembrie 2003,
pentru care reclamantul a fost citat cu mențiunea timbrării acțiunii cu suma de
178.095.000 lei, reclamantul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de
timbru, instanța, în mod legal, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997,
a anulat acțiunea acestuia.
Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art.
312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de
reclamantul V.N., împotriva sentinței nr. 169 din 10 decembrie 2003 a Curții de
Apel București, secția a VI a comercială și a încheierii de ședință din 22
octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a VI a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi, 19 octombrie 2004.