ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3812/2004
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3812/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 20 iunie 2002 la Tribunalul București, reclamantul V.N. a chemat în judecată pârâtele SC B.C.A. SA și B.N.R., solicitând obligarea la restituirea retribuției încasată ilegal de SC B.C.A. SA, precizându-și ulterior valoarea acțiunii la 15.000.000 lei, fapt care a atras competența materială a Curții de Apel București, unde cauza a și fost declinată. Curtea de Apel București, prin încheierea de ședință din 22 octombrie 2003, a respins cererea formulată de reclamant la 11 iunie 2003, cu privire la înlesnirea la plata taxelor judiciare de timbru, conform art. 1 din Legea nr. 146/1997 și art. 78 C. proc.
civ., punându-i în vedere reclamantului să timbreze cererea cu suma de 178.095.000 lei, taxă judiciară de timbru, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997. Deși citat cu mențiunea timbrării cererii sale cu suma stabilită de instanță, reclamantul nu s-a conformat obligației de timbrare și, în consecință, Curtea de Apel București, prin Sentința civilă nr. 169 din 10 decembrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 1490/2003, a anulat acțiunea, ca netimbrată, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997. Reclamantul a declarat recurs, arătând că atacă încheierea de ședință din 22 octombrie 2003 și cerând casarea sentinței civile nr. 169 din 10 decembrie 2003, care a avut la bază această încheiere.
Reclamantul și-a întemeiat în drept recursul, indicând prevederile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. și l-a motivat, arătând doar că instanța de fond și-a motivat greșit respingerea cererii formulate de el, cu privire la acordarea înlesnirilor la plata taxelor judiciare de timbru, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 și art. 78 C. proc. civ., care se referă în fapt la asistență judiciară, lucru pe care el nu l-a solicitat. Examinând recursul, Înalta Curte constată că acesta este nefondat. Prin cererea înregistrată la 14 octombrie 2003, reclamantul a cerut instanței să ia act de existența la dosar a dovezilor prevăzute de lege, cu privire la acordarea înlesnirii la plata taxei judiciare de timbru și să dispună înaintarea cererii și a dovezilor anexate organelor în drept.
Instanța, în camera de consiliu, prin încheierea din 22 octombrie 2003, a constatat că este competentă să soluționeze această cerere, în conformitate cu art. unic, pct. 4 pct. 61.03 alin. (2) din H.G. nr. 149/2003, privind modificarea și completarea Normelor metodologice pentru aplicarea O.G. nr. 36/2002, privind impozitele și taxele locale, aprobate prin H.G. nr. 1278/2002, raportat la art. 74-81 C. proc. civ. Instanța a constatat, de asemenea, că nu sunt îndeplinite prevederile art. 74 C. proc. civ., întrucât reclamantul nu a făcut dovada că prin satisfacerea cheltuielilor judecății se pune în primejdie propria sa întreținere sau a familiei sale și, drept urmare, a respins cererea de înlesnire la plata taxelor judiciare de timbru și a dispus citarea reclamantului, cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru fixată de instanță.
Potrivit art. 78 alin. (3) C. proc. civ., încheierea cu privire la cererea de asistență nu este supusă nici unei căi de atac, iar conform art. 75 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., asistența judiciară cuprinde și „acordarea de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în condițiile legii”. Întrucât ulterior respingerii cererii sale, printr-o hotărâre irevocabilă, la termenul din 10 decembrie 2003, pentru care reclamantul a fost citat cu mențiunea timbrării acțiunii cu suma de 178.095.000 lei, reclamantul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, instanța, în mod legal, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, a anulat acțiunea acestuia.
Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E: Respinge recursul declarat de reclamantul V.N., împotriva sentinței nr. 169 din 10 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a VI a comercială și a încheierii de ședință din 22 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a VI a comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 19 octombrie 2004.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.