ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4237/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 14 aprilie 2003,

reclamanta SC C.P. SRL Suraia a chemat în judecată pe pârâtul P.D., pentru ca,

prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată la plata sumei de 26.528.400

lei, cu titlu de contravaloare mărfuri preluate în mod abuziv la 5 noiembrie

2001 și suma de 12.500.000 lei, cu titlu de dobândă legală, la restituirea

fondului de comerț al reclamantei (mijloace fixe + obiect de inventar), plus

cheltuieli de judecată.

Tribunalul Vrancea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1939 din 18

noiembrie 2003, a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pe pârât la

plata sumei de 1.489.000 lei, cu titlu de contravaloare marfă degradată și suma

de 427.576 lei, cu titlu de dobândă legală, plus suma de 1.689.457 lei, cheltuieli

de judecată. Respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere, privind restituirea

mijloacelor fixe și a obiectului de inventar.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că pârâtul a fost exclus din societatea reclamantă,

prin sentința civilă nr. 298 din 15 martie 2002, definitivă și irevocabilă prin

decizia nr. 647/R din 25 iunie 2002, reținându-se că a produs un prejudiciu în

noaptea de 5 noiembrie 2001, prin sustragerea de bunuri din magazin situat în

garajul numitei P.G. (mama celor doi asociați), astfel că pârâtul răspunde

pentru paguba stabilită, prin această hotărâre, cu putere de lucru judecat.

Reclamanta nu a făcut dovada

susținerilor sale a sustragerii mărfurilor de către P.D.

Nici faptul că marfa de 17.360.400

lei s-a degradat nu este culpa pârâtului, întrucât s-a produs după excluderea

acestuia din societate.

Apelul declarat de reclamantă,

împotriva acestei hotărâri, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel

Galați, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 35 A

din 2 martie 2004, reținând în considerente că instanța de fond a reținut, în

mod corect, că marfa în valoare de 17.360.400 lei, s-a degradat nu este culpa

pârâtului, întrucât degradarea s-a produs după excluderea sa din societate.

Din anexa la raportul de expertiză

contabilă, rezultă că administratorul societății P.S. a refuzat să ridice

bunurile societății.

Împotriva acestei ultime hotărâri, a

declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat, reclamanta SC C.P. SRL

Suraia, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență,

că situația de fapt reținută de ambele instanțe nu corespunde probelor

administrate în cauză, astfel, constatarea expertului M.N., că mărfurile și

mijloacele fixe în sumă de 17.360.400 lei s-au degradat în perioada 1 februarie

2002- 25 octombrie 2003, nu poate fi pusă la îndoială, atâta timp cât nu a fost

contestată de intimatul pârât.

În consecință, în temeiul art. 304 pct.

10 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și

motivat, casarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului și acțiunii,

așa cum a fost formulată.

Recursul va fi admis, pentru

următoarele considerente:

La termenul din 2 noiembrie 2004,

Înalta Curte a invocat din oficiu, ca motiv de ordine publică, excepția de

nelegalitate a apelului în cauza de față, în raport de prevederile art. 282

1

C. proc. civ. și pe cale de consecință a necompetenței instanței supreme de

soluționare a recursului pe fondul său.

Excepțiile invocate sunt întemeiate.

În speță, hotărârea instanței de

fond a fost pronunțată sub incidența art. 720

8

C. proc. civ.,

modificat prin art. I pct. 18 din O.U.G. nr. 58/2003, care a restabilit în

materie comercială regula de drept comun în ce privește sistemul căilor de

atac, anume că hotărârile date în primă instanță sunt supuse apelului, regulă

consacrată legislativ de art. 282 C. proc. civ.

Apelul comercial, în lipsa unor

norme speciale de natură comercială este guvernat de normele de drept comun

cuprinse în Titlul IV C. proc. civ.: „Apelul”.

Prin urmare, în cauza de față,

curtea de apel trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 282

1

C.

proc. civ., în forma în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate și să

califice calea de atac cu care a fost sesizată drept recurs, deoarece valoarea

obiectului litigiului dedus judecății este de până în 200 milioane lei iar,

potrivit normei citate, hotărârea dată în primă instanță, în acest caz, nu este

supusă apelului.

Așa fiind, Înalta Curte, în baza art.

306 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul, sub aspectul motivului de

ordine publică invocat din oficiu, va casa decizia instanței de apel și, făcând

aplicarea art. 299 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 312 alin. (6) C.

proc. civ., va trimite cauza la Curtea de Apel Galați, pentru soluționarea căii

de atac, cu respectarea prevederilor art. 282

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de

reclamanta SC C.P. SRL Suraia.

Casează decizia nr. 35 A din 2

martie 2004 a Curții de Apel Galați și trimite cauza la Curtea de Apel Galați,

pentru soluționarea căii de atac.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 2 noiembrie 2004.