ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8568/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta S.E. a solicitat anularea

hotărârii nr. 119, fără dată, de revizuire a hotărârii cu același număr, din 23

mai 2002, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, prin care aceasta i-a

modificat data acordării drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, de la 1

aprilie 2001, la 1 mai 2002.

Reclamanta a susținut că această

modificare este nelegală, fiind făcută cu încălcarea dispozițiilor art. 5 din O.G.

nr. 105/1999 și fără să i se comunice hotărârea de revizuire.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 914 din 26 august

2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea de revizuire nr. 119, fără dată și a

obligat pârâta, să recunoască reclamantei, statutul de refugiată pe perioada 11

octombrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr.

189/2000, începând cu data de 1 aprilie 2001, conform hotărârii nr. 119 din 23

mai 2002, cu cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, de 1.000.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut, în esență, că drepturile acordate de lege, reclamantei, au fost

recunoscut corect prin hotărârea inițială, nefiind cazul să se supună

revizuirii, această hotărâre.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, în termen, pârâta și a solicitat admiterea recursului, modificarea

sentinței și, pe cale de consecință, menținerea actului administrativ atacat.

În motivarea cererii s-a arătat că

intimata-reclamantă a solicitat stabilirea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000,

la data de 29 martie 2001, dar Direcția Generală de Muncă și Solidaritate

Socială Cluj i-a respins cererea, reținând că nu se încadrează în prevederile

acestui act normativ.

S-a mai arătat că prin acțiune în

contencios administrativ, intimata-reclamantă a solicitat anularea acestui act

și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, iar prin sentința

civilă nr. 2037/2001, Tribunalul Cluj a respins acțiunea reclamantei, sentința

rămânând definitivă și irevocabilă.

S-a precizat că ulterior apariției H.G.

nr. 127/2002, intimata-reclamantă a depus o cerere, prin care solicită

acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, care a fost admisă,

drepturile fiind acordate, începând cu data de 1 aprilie 2001. Ulterior,

această hotărâre a fost revizuită, în sensul acordării drepturilor, începând de

la 1 mai 2002, respectiv cu data de întâi a lunii următoare depunerii cererii la Casa Județeană de Pensii Cluj.

A susținut că pentru perioada

anterioară, respectiv 1 aprilie 2001 - 1 mai 2002, operează autoritatea de

lucru judecat.

Recursul este nefondat.

Prin hotărârea nr. 119 din 23 mai

2002, Casa Județeană de Pensii Cluj - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000,

a aprobat cererea reclamantei, formulată la 29 martie 2001 și i-a acordat drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 11 octombrie 1940 - 6 martie

1945, începând cu data de 1 aprilie 2001.

Ulterior, urmare a cererii

reclamantei, din 2 aprilie 2002, prin care aceasta a înțeles să revină la

cererea inițială, la care n-a primit răspuns, pârâta, prin hotărârea nr. 119,

fără dată, revizuind prima hotărâre, a modificat data acordării drepturilor

cuvenite reclamantei, ca fiind 1 mai 2002.

Or, potrivit art. 5 din O.G. nr. 105/1999,

astfel cum a fost aprobată și modificată ulterior, indemnizația cuvenită

persoanelor care se încadrează în prevederile actului normativ, se acordă,

începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost depusă

cererea.

În speță, cererea reclamantei a fost

depusă la 29 martie 2001, dată în raport cu care drepturile conferite de O.G. nr.

105/1999, se acordă începând cu 1 aprilie 2001.

Este, deci, evident că hotărârea de

revizuire, prin care pârâta a modificat data acordării drepturilor, este

nelegală.

Împrejurarea invocată de recurenta-pârâtă,

că printr-o hotărâre judecătorească, reclamantei i s-ar fi respins cererea de

acordare a drepturilor de refugiat, nu are relevanță în cauză, așa cum corect a

reținut instanța de fond, întrucât actul normativ adoptat inițial a fost

modificat ulterior prin Legea nr. 189/2000, iar apoi prin H.G. nr. 127/2002,

creându-se posibilitatea acordării drepturilor, de la data depunerii primei

cereri a beneficiarului.

În consecință, față de

considerentele de mai sus, se constată că sentința atacată este legală și temeinică,

iar recursul fiind nefondat, va fi respins ca atare.

Conform prevederilor art. 274 C.

proc. civ., recurenta-pârâtă va fi obligată la plata sumei de 1.200.000 lei,

către intimata-reclamantă, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței nr.

8984056-11/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 914 din 26 august

2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Obligă recurenta Casa Județeană de

Pensii Cluj, să plătească intimatei S.E., suma de 1.200.000 lei, cheltuieli de

judecată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 noiembrie 2004.