ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1249/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția

I penală, prin sentința penală nr. 1462 din 11 noiembrie 2004, a respins, ca

neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 20 de ani

închisoare, formulată de petentul condamnat B.C.A. aflat în stare de deținere

la Penitenciarul Rahova.

De asemenea, l-a obligat pe

petentul condamnat la 250.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei a fost

avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel,

instanța de fond a apreciat că, în raport de conținutul referatului de anchetă

socială efectuat de către S.A.T. din cadrul Primăriei comunei Ghimpați, nu sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen., pentru a se

putea admite o astfel de cerere de întrerupere a executării pedepsei.

Prin decizia penală nr. 925

din 7 decembrie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de condamnatul B.C.A. cu motivarea că întreruperea

executării pedepsei de 20 de ani închisoare pe o perioadă de maximum 3 luni, nu

ar putea îmbunătăți situația materială a familiei condamnatului.

Fiind nemulțumit de soluția

pronunțată, condamnatul, în termen legal, a formulat recurs criticând decizia

atacată pentru netemeinicie și solicitând drept consecință a admiterii

recursului său, întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni,

pentru a i se da posibilitatea să-și ajute mama aflată într-o stare precară de

sănătate și lipsită de mijloace de subzistență.

Recursul condamnatului este

nefondat.

Potrivit dispozițiilor art.

455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., instanța poate

să întrerupă executarea pedepsei cu închisoarea pe o durată de maximum 3 luni

și numai o singură dată, atunci când din cauza unor împrejurări speciale

executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat,

familie sau unitatea unde lucrează”.

Înalta Curte analizând

actele existente la dosar și în special raportul de anchetă socială întocmit de

Consiliul local Ghimpați, jud. Giurgiu, constată că într-adevăr familia

condamnatului se confruntă cu lipsuri materiale, dar și cu probleme de sănătate

(în special mama sa), însă, în același timp, această situație era preexistentă

momentului încarcerării condamnatului, iar lăsarea sa în libertate pentru o

perioadă de maxim 3 luni de zile nu poate produce vreo îmbunătățire a stării

materiale sau o ameliorare a stării de sănătate a familiei sale.

De aceea, Înalta Curte

constatând că motivele invocate nu se circumscriu „împrejurărilor speciale”

astfel cum sunt cuprinse în accepțiunea textelor legale prevăzute de art. 453

lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 455 din același cod și, în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul

declarat de condamnat ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art.

192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte îl va obliga pe recurentul condamnat

și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul B.C.A. împotriva deciziei penale nr. 925 din 7

decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnat

la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 februarie 2005.