ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4091/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 23 mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul penal nr. 1740/2005, s-a respins, ca nefondată, cererea de recuzare a întregii instanțe a Tribunalului Giurgiu, formulată de inculpatul D.C. la termenul din 18 mai 2005, în dosarul nr. 311/2004 al Tribunalului Giurgiu. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 5.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: La 19 mai 2005, a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe cererea de recuzare a întregii instanțe a Tribunalului Giurgiu, formulată la termenul de judecată din 18 mai 2005 de către inculpatul D.C.

în dosarul nr. 311/2004 al Tribunalului Giurgiu. În motivarea cererii se susține în esență că judecarea cauzei la Tribunalul Giurgiu nu este posibilă, întrucât asupra magistraților acestei instanțe planează suspiciunea de părtinire și subiectivism, de acoperire a intereselor directorului B.P., sucursala Giurgiu, cu atât mai mult cu cât o serie de magistrați au luat credite de la această unitate bancară. În plus, se susține că împotriva membrilor completului desemnat să-i judece cauza în care are calitatea de inculpat pe rolul Tribunalului Giurgiu, a formulat plângere penală pentru săvârșirea faptelor sancționate de art. 246, art. 249 și art. 289 C. pen. În drept, petentul a invocat prevederile art. 48 și urm. C. proc.

pen. Curtea reține că în situația în care recuzarea privește întreaga instanță, cererea trebuie să cuprindă indicarea concretă a cazului de incompatibilitate în care se află fiecare judecător al instanței recuzate. În speță, deși inculpatul a formulat o asemenea cerere el nu a înțeles să indice în concret cazul de incompatibilitate în care se află, nominal, fiecare judecător al instanței Tribunalului Giurgiu, nefiind întrunite așadar condițiile prevăzute de art. 52 alin. (5) C. proc. pen., impuse de legiuitor cu referire la conținutul cererii de recuzare. În aceste condiții, Curtea constată că cererea formulată nu este doar neîntemeiată, ci și formulată cu vădită rea-credință, fiind de natură a afecta judecarea cu celeritate a cauzei, sens în care ea va fi respinsă, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat, în condițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. În ce privește referirile din cererea de recuzare la membrii completului de judecată pe rolul căruia se află dosarul instanței de fond, Curtea constată că o eventuală recuzare a acestora, făcută în mod expres de către inculpat nu este de competența sa, aceasta urmând a fi soluționată în condițiile legii de către instanța competentă. Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs petiționarul D.C. fără a-l motiva. Recursul este inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Potrivit dispozițiilor art. 385 1 C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii, după caz, nedefinitive. De asemenea, alin. (2) al aceluiași articol, arată că încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.

Cum dispozițiile alin. (7) al art. 52 C. proc. pen., au fost abrogate prin articolul unic al O.U.G. nr. 55/2004 și cum petiționarul nu a exercitat calea de atac a recursului odată cu fondul cauzei, așa cum prevede imperativ textul de lege anterior menționat, art. 385 1 alin. (2) C. proc. pen., recursul exercitat apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Abrogarea alin. (7) a fost determinată de necesitatea eliminării neîntârziate a posibilității de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale, care împietează asupra desfășurării normale a procesului penal. Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza II C. proc. pen., raportat la art. 385 1 alin. (2) C. proc.

pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul D.C. împotriva încheierii din 23 mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 1740/2005. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul D.C. împotriva încheierii din 23 mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 1740/2005. Obligă pe recurentul petent la plata sumei de 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 iulie 2005.