ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2070/2005

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 47 din 8 februarie 2005, Tribunalul Miercurea Ciuc a respins, ca nefondată, cererea de recuzare a judecătorilor L.S. și S.M.M. din cadrul Tribunalului Harghita, formulată de inculpatul G.J., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța astfel, s-a reținut că simpla invocare a unor neregularități procedurale în fața completului care judecă cererea de recuzare nu întemeiază concluzia interesului pe care judecătorii l-ar avea în cauză, în sensul art. 48 lit. d) C. proc. pen. S-a mai reținut că nu se poate nega ideea că o ipotetică soluționare abuzivă a cererilor unei părți poate conduce la concluzia interesului magistraților în respectiva cauză.

Completul care soluționează cererea de recuzare nu are competența să se pronunțe asupra regularității dezlegărilor date în cursul judecății, controlul legalității soluțiilor date putându-se face în căile legale de atac. Împotriva acestei încheieri, inculpatul a formulat recurs invocând excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 55/2002 care prin articol unic a abrogat alin. (7) al art. 52 C. proc. pen. Prin încheierea din 2 martie 2005, Curtea de Apel Tg. Mureș a opinat în sensul caracterului nefondat al excepției. Totodată, s-a dispus sesizarea Curții Constituționale pentru pronunțarea asupra acestei excepții, iar în conformitate cu dispozițiile art. 303 alin. (6) C. proc. pen., s-a suspendat judecarea recursului, până la soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate.

Și această încheiere a fost atacată de inculpat cu recurs care a solicitat: - Sesizarea Curții Constituționale de către Curtea de Apel Târgu Mureș cu privire la excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 55/2004. - Înaintarea la Curtea Constituțională a încheierii din 2 martie 2005 cât și a dovezilor arătate de inculpat. - Suspendarea judecării cauzei, dosarul nr. 1980/2004 a Tribunalului Harghita și a dosarului nr. 125/2005 a Curții de Apel Târgu Mureș până la judecarea excepțiilor. Examinând cauza se constată că recursul este inadmisibil în raport de dispozițiile art. 385 1 alin. (2) C. proc. pen., și de faptul că inculpatul atacă cu recurs o încheiere împotriva căreia inculpatul nu mai beneficiază de nici o cale de atac, cu atât mai mult cu cât și recursul împotriva primei încheieri prin care s-a soluționat o cerere de recuzare este inadmisibil.

Aceasta, osebit de faptul că inculpatul, în motivele formulate solicită exact ceea ce instanța care a soluționat primul recurs a dispus deja.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul G.J. împotriva încheierii din 2 martie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș, secția penală, în dosarul nr. 125/2005. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 martie 2005.