ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2070/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 47 din 8

februarie 2005, Tribunalul Miercurea Ciuc a respins, ca nefondată, cererea de

recuzare a judecătorilor L.S. și S.M.M. din cadrul Tribunalului Harghita,

formulată de inculpatul G.J., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare

către stat.

Pentru a pronunța astfel,

s-a reținut că simpla invocare a unor neregularități procedurale în fața

completului care judecă cererea de recuzare nu întemeiază concluzia interesului

pe care judecătorii l-ar avea în cauză, în sensul art. 48 lit. d) C. proc. pen.

S-a mai reținut că nu se

poate nega ideea că o ipotetică soluționare abuzivă a cererilor unei părți

poate conduce la concluzia interesului magistraților în respectiva cauză.

Completul care soluționează

cererea de recuzare nu are competența să se pronunțe asupra regularității

dezlegărilor date în cursul judecății, controlul legalității soluțiilor date

putându-se face în căile legale de atac.

Împotriva acestei încheieri,

inculpatul a formulat recurs invocând excepția de neconstituționalitate a

O.U.G. nr. 55/2002 care prin articol unic a abrogat alin. (7) al art. 52 C.

proc. pen.

Prin încheierea din 2 martie

2005, Curtea de Apel Tg. Mureș a opinat în sensul caracterului nefondat al

excepției.

Totodată, s-a dispus

sesizarea Curții Constituționale pentru pronunțarea asupra acestei excepții,

iar în conformitate cu dispozițiile art. 303 alin. (6) C. proc. pen., s-a

suspendat judecarea recursului, până la soluționarea excepției de

neconstituționalitate invocate.

Și această încheiere a fost

atacată de inculpat cu recurs care a solicitat:

- Sesizarea Curții

Constituționale de către Curtea de Apel Târgu Mureș cu privire la excepția de

neconstituționalitate a O.U.G. nr. 55/2004.

- Înaintarea la Curtea

Constituțională a încheierii din 2 martie 2005 cât și a dovezilor arătate de

inculpat.

- Suspendarea judecării

cauzei, dosarul nr. 1980/2004 a Tribunalului Harghita și a dosarului nr.

125/2005 a Curții de Apel Târgu Mureș până la judecarea excepțiilor.

Examinând cauza se constată

că recursul este inadmisibil în raport de dispozițiile art. 385

1

alin. (2) C. proc. pen., și de faptul că inculpatul atacă cu recurs o încheiere

împotriva căreia inculpatul nu mai beneficiază de nici o cale de atac, cu atât

mai mult cu cât și recursul împotriva primei încheieri prin care s-a soluționat

o cerere de recuzare este inadmisibil.

Aceasta, osebit de faptul că

inculpatul, în motivele formulate solicită exact ceea ce instanța care a

soluționat primul recurs a dispus deja.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibil, recursul

declarat de inculpatul G.J. împotriva încheierii din 2 martie 2005, pronunțată

de Curtea de Apel Tg. Mureș, secția penală, în dosarul nr. 125/2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 martie 2005.