ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 465/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 23 decembrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 8410/2004, Tribunalul Bacău a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, dispunând prelungirea arestării preventive a inculpatului Ț.N., până la 29 ianuarie 2005, respectiv pentru o perioadă de 30 de zile. Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. și tentativă la omor, prevăzută de art. 20, art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., reținându-se că la data de 12 octombrie 2003, a tamponat intenționat autoturismul, ce era condus de victima L.O.

Autoturismul se deplasa pe podul Pietrosu din localitatea Zemeș și, ca urmare a tamponării, a căzut în gol, victima decedând, iar ceilalți ocupanți ai autoturismului punându-li-se viața în pericol, prin leziunile cauzate. Împotriva inculpatului s-a luat măsura arestării preventive, care a fost ulterior prelungită. La data de 23 decembrie 2004, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive pentru o nouă perioadă de 30 de zile pentru finalizarea cercetărilor.

Reținând că temeiurile pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive se mențin, prima instanță a admis sesizarea dispunând prelungirea măsurii arestării preventive pentru încă 30 de zile, respectiv până la 29 ianuarie 2005. Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs, care prin apărătorii săi aleși, la termenul fixat pentru soluționarea recursului a formulat cerere de recuzare împotriva a doi magistrați ce compuneau completul de judecată pentru ca, ulterior, să formuleze aceeași cerere împotriva întregului colectiv de magistrați ai instanței. La termenul din 17 ianuarie 2005, inculpatul a solicitat să se declare neconstituționale dispozițiile art. 52 pct. b C. proc.

pen., întrucât, în mod greșit, legiuitorul nu a prevăzut cale de atac împotriva încheirii, prin care s-a soluționat cererea de recuzare a membrilor completului de judecată. S-a invocat, de asemenea, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 159 alin. (3) C. proc. pen., întrucât, abuziv, legiuitorul a prevăzut că recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive nu este suspensiv de executare. S-a solicitat suspendarea judecării cauzei și trimiterea acesteia la Curtea Constituțională pentru soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate formulate. Curtea de Apel Bacău, prin încheierea nr. 2 din 17 ianuarie 2005 a respins, în baza art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 52 pct. 6 și art. 159 alin. (9) C. proc.

pen., formulată de inculpat privind sesizarea Curții Constituționale. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 300.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut că, potrivit art. 52 pct. 6 C. proc. pen., în cauzele în care sunt inculpați arestați preventiv, când se recuză întreaga instanță, competentă să soluționeze o astfel de cerere este instanța ierarhic superioară, acest text neavând, însă, nici o legătură cu cauza de față, situație față de care, excepția urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă. În ceea ce privește excepția invocată, cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 159 alin. (9) C. proc.

pen., nici aceasta nu are legătură cu soluționarea cauzei, astfel că va fi respinsă ca inadmisibilă. În speță, instanța fiind investită să se pronunțe numai asupra legalității și temeiniciei măsurii dispuse (respectiv, prelungirea arestării preventive), excepția invocată nu are legătură cu cauza de față, urmând a fi respinsă ca inadmisibilă. Inculpatul a declarat recurs și împotriva acestei din urmă încheieri, solicitând prin apărătorul său revocarea măsurii arestării preventive și judecarea sa în stare de libertate. Din analiza actelor dosarului rezultă că, în mod corect, instanța a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 52 pct. 6 și art. 159 alin. (9) C. proc.

pen., astfel că în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul, declarat de inculpatul Ț.N., să fie respins, ca nefondat. În baza art. 192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ț.N. împotriva încheierii nr. 2 din 17 ianuarie 2005a Curții de Apel Bacău, pronunțată în dosar nr. 6243/2004. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2005.