ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 465/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 23

decembrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 8410/2004, Tribunalul Bacău a admis

cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, dispunând

prelungirea arestării preventive a inculpatului Ț.N., până la 29 ianuarie 2005,

respectiv pentru o perioadă de 30 de zile.

Pentru a dispune astfel,

instanța a reținut că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor

de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. și

tentativă la omor, prevăzută de art. 20, art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.,

reținându-se că la data de 12 octombrie 2003, a tamponat intenționat

autoturismul, ce era condus de victima L.O. Autoturismul se deplasa pe podul Pietrosu

din localitatea Zemeș și, ca urmare a tamponării, a căzut în gol, victima

decedând, iar ceilalți ocupanți ai autoturismului punându-li-se viața în

pericol, prin leziunile cauzate.

Împotriva inculpatului s-a

luat măsura arestării preventive, care a fost ulterior prelungită.

La data de 23 decembrie

2004, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a solicitat prelungirea măsurii

arestării preventive pentru o nouă perioadă de 30 de zile pentru finalizarea cercetărilor.

Reținând că temeiurile

pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive se mențin, prima

instanță a admis sesizarea dispunând prelungirea măsurii arestării preventive

pentru încă 30 de zile, respectiv până la 29 ianuarie 2005.

Împotriva acestei încheieri,

inculpatul a declarat recurs, care prin apărătorii săi aleși, la termenul fixat

pentru soluționarea recursului a formulat cerere de recuzare împotriva a doi

magistrați ce compuneau completul de judecată pentru ca, ulterior, să formuleze

aceeași cerere împotriva întregului colectiv de magistrați ai instanței.

La termenul din 17 ianuarie

2005, inculpatul a solicitat să se declare neconstituționale dispozițiile art. 52

pct. b C. proc. pen., întrucât, în mod greșit, legiuitorul nu a prevăzut cale

de atac împotriva încheirii, prin care s-a soluționat cererea de recuzare a

membrilor completului de judecată.

S-a invocat, de asemenea,

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 159 alin. (3) C. proc.

pen., întrucât, abuziv, legiuitorul a prevăzut că recursul declarat împotriva

încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive nu este

suspensiv de executare.

S-a solicitat suspendarea

judecării cauzei și trimiterea acesteia la Curtea Constituțională pentru

soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate formulate.

Curtea de Apel Bacău, prin

încheierea nr. 2 din 17 ianuarie 2005 a respins, în baza art. 29 alin. (6) din

Legea nr. 47/1992, republicată, excepția de neconstituționalitate a

prevederilor art. 52 pct. 6 și art. 159 alin. (9) C. proc. pen., formulată de

inculpat privind sesizarea Curții Constituționale.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 300.000

lei, reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această

încheiere, instanța a reținut că, potrivit art. 52 pct. 6 C. proc. pen., în

cauzele în care sunt inculpați arestați preventiv, când se recuză întreaga

instanță, competentă să soluționeze o astfel de cerere este instanța ierarhic

superioară, acest text neavând, însă, nici o legătură cu cauza de față, situație

față de care, excepția urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

În ceea ce privește excepția

invocată, cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 159 alin. (9)

C. proc. pen., nici aceasta nu are legătură cu soluționarea cauzei, astfel că

va fi respinsă ca inadmisibilă.

În speță, instanța fiind

investită să se pronunțe numai asupra legalității și temeiniciei măsurii

dispuse (respectiv, prelungirea arestării preventive), excepția invocată nu are

legătură cu cauza de față, urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.

Inculpatul a declarat recurs

și împotriva acestei din urmă încheieri, solicitând prin apărătorul său

revocarea măsurii arestării preventive și judecarea sa în stare de libertate.

Din analiza actelor

dosarului rezultă că, în mod corect, instanța a respins ca inadmisibilă

excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 52 pct. 6 și art. 159 alin.

(9) C. proc. pen., astfel că în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

urmează ca recursul, declarat de inculpatul Ț.N., să fie respins, ca nefondat.

În baza art. 192 C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul Ț.N. împotriva încheierii nr. 2 din 17 ianuarie

2005a Curții de Apel Bacău, pronunțată în dosar nr. 6243/2004.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 ianuarie 2005.