ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 661/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 5 ianuarie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1705/2004 a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului M.C.I. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin sentința penală nr. 544 din 7 ianuarie 2004 a Tribunalului Brașov, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 25 ani și 10 luni închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. b) C. pen.

și art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se că, la 5 iunie 2003, a condus fără permis pe drumurile publice din localitatea Săcele cu intenție, a intrat cu mașina peste R.P., R.C.C. și G.M., cauzându-le leziuni grave care au condus la decesul celui dintâi și vătămarea corporală a celorlalți, părăsind apoi locul accidentului. S-a apreciat de către instanța de control judiciar, investită cu apelul inculpatului împotriva hotărârii de condamnare, că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul care a susținut că măsura de menținere a arestării preventive nu este legală solicitând punerea în libertate.

Recursul declarat nu este întemeiat. În conformitate cu dispozițiile art. 300 2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160 b alin. (3) din același cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea, impune în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate instanța dispune prin încheiere motivată menținerea stării de arest. Din examinarea actelor dosarului se constată că împotriva inculpatului M.C.I. s-a luat măsura arestării preventive în baza art. 148 lit. e) și h) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen.

și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prevăzută de art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se în fapt că la data de 5 iunie 2003 a condus un autoturism pe drumurile publice din localitatea Săcele fără permis și cu intenție, a intrat cu mașina peste R.P., R.C.C. și G.M. cauzându-le leziuni grave, care au condus la decesul celui dintâi și vătămarea corporală a celorlalți. Tribunalul Brașov, prin sentința penală nr. 544 din 71 ianuarie 2004 a reținut, în urma analizării probelor cauzei, vinovăția inculpatului și a dispus condamnarea acestuia la pedepse privative de libertate pentru infracțiunile săvârșite, stabilind ca în final acesta să execute pedeapsa rezultantă de 25 ani și 10 luni închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Având în vedere probatoriul administrat și soluția pronunțată de tribunal, Curtea consideră că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că menținerea acestei măsuri de către instanța de apel este pe deplin justificată în raport cu dispozițiile legale evocate, coroborate cu cele ale art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, modificate prin Legea nr. 30/1994 și că punerea în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică prin crearea unui sentiment de temere și insecuritate în cadrul comunității, ținând seama de natura faptelor și împrejurările săvârșirii lor. Față de aceste considerente, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat. Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C.I., împotriva încheierii din 5 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. 1705/2005. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2005.