ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 661/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 5 ianuarie 2008

a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1705/2004 a

fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului M.C.I.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că prin sentința penală nr. 544 din 7 ianuarie 2004 a

Tribunalului Brașov, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 25

ani și 10 luni închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 174

și art. 175 lit. i) C. pen., art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i),

art. 176 lit. b) C. pen. și art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002,

reținându-se că, la 5 iunie 2003, a condus fără permis pe drumurile publice din

localitatea Săcele cu intenție, a intrat cu mașina peste R.P., R.C.C. și G.M.,

cauzându-le leziuni grave care au condus la decesul celui dintâi și vătămarea

corporală a celorlalți, părăsind apoi locul accidentului.

S-a apreciat de către instanța de

control judiciar, investită cu apelul inculpatului împotriva hotărârii de

condamnare, că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare

privarea de libertate a inculpatului.

Împotriva acestei încheieri a

declarat recurs inculpatul care a susținut că măsura de menținere a arestării

preventive nu este legală solicitând punerea în libertate.

Recursul declarat nu este întemeiat.

În conformitate cu dispozițiile art.

300

2

C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat,

instanța sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și

temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160

b

alin. (3)

din același cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea,

impune în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care

justifică privarea de libertate instanța dispune prin încheiere motivată

menținerea stării de arest.

Din examinarea actelor dosarului se

constată că împotriva inculpatului M.C.I. s-a luat măsura arestării preventive

în baza art. 148 lit. e) și h) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de

omor calificat prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., tentativă la

infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174,

art. 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen. și conducere pe drumurile publice

a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prevăzută de art. 78 alin.

(1) din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se în fapt că la data de 5 iunie 2003 a

condus un autoturism pe drumurile publice din localitatea Săcele fără permis și

cu intenție, a intrat cu mașina peste R.P., R.C.C. și G.M. cauzându-le leziuni

grave, care au condus la decesul celui dintâi și vătămarea corporală a

celorlalți.

Tribunalul Brașov, prin sentința

penală nr. 544 din 71 ianuarie 2004 a reținut, în urma analizării probelor

cauzei, vinovăția inculpatului și a dispus condamnarea acestuia la pedepse

privative de libertate pentru infracțiunile săvârșite, stabilind ca în final

acesta să execute pedeapsa rezultantă de 25 ani și 10 luni închisoare și 10 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Având în vedere probatoriul

administrat și soluția pronunțată de tribunal, Curtea consideră că nu au

dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că

menținerea acestei măsuri de către instanța de apel este pe deplin justificată

în raport cu dispozițiile legale evocate, coroborate cu cele ale art. 5 pct. 1 lit.

a) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților

fundamentale, modificate prin Legea nr. 30/1994 și că punerea în libertate nu

prezintă pericol concret pentru ordinea publică prin crearea unui sentiment de

temere și insecuritate în cadrul comunității, ținând seama de natura faptelor

și împrejurările săvârșirii lor.

Față de aceste considerente, Curtea,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, cu

obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Se va stabili ca onorariul pentru

apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.C.I., împotriva încheierii din 5 ianuarie 2005,

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. 1705/2005.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 ianuarie 2005.