ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6617/2004

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință pronunțată

la data de 24 noiembrie 2004 de către Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr.

1705/P/Ap/2004 al acelei instanțe, a fost menținută, în baza art. 160

b

C. proc. pen., starea de arest preventiv a inculpatului M.C., deținut în baza

mandatului de arestare preventivă nr. 159 din 27 iunie 2003 emis de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Brașov.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de apel a reținut că subzistă temeiurile care au determinat

luarea măsurii arestării preventive.

Împotriva acestei hotărâri,

inculpatul a declarat recurs.

Apărătorul a criticat

această hotărâre susținând că nu este legală și temeinică, deoarece instanța

respectivă a putut stabili cu certitudine dacă lipsa de abilitate a

inculpatului a dus la decesul unei persoane și rănirea altora. În plus

considerând că pedeapsa aplicată este exagerată, iar inculpatul nu are

antecedente penale, apărătorul a solicitat admiterea recursului, casarea

hotărârii și revocarea măsurii arestării preventive deoarece punerea în

libertate a acestuia nu afectează bunul mers al procesului penal întrucât el nu

prezintă un pericol pentru societate.

Recursul nu este fondat.

Analizând hotărârea atacată

se constată că este legală și temeinică.

Astfel, gravitatea deosebită

a uneia din infracțiunile comise și anume cea prevăzută de art. 174, combinat

cu art. 175, raportat la art. 176 C. pen., pentru care inculpatul a fost

condamnat de către prima instanță la 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., precum și săvârșirea

unor alte fapte penale, lovirea a două persoane, cauzându-le leziuni corporale

pentru care au fost necesare 8-9 zile și respectiv 7-8 zile îngrijiri medicale

pentru vindecare; conducerea pe drumurile publice fără permis a unui

autovehicul cu care intenționat a intrat într-un grup de persoane determinând

decesul uneia din ele și vătămări corporale altora, vindecabile în 28-30 zile,

au impus luarea măsurii arestării preventive.

Constatând că subzistă

temeiurile care au determinat privarea de libertate a inculpatului, ținând

seama de modul concret de comitere a faptelor, așa cum rezultă din sentința

penală nr. 544 din 17 octombrie 2004 a Tribunalului Brașov și considerând că

lăsarea în libertate a recurentului pentru aceste motive prezintă pericol pentru

ordinea publică, instanța de recurs urmează să respingă recursul declarat.

Cheltuielile efectuate de

stat cu ocazia soluționării cauzei în care se include și onorariul apărătorului

din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției, vor fi restituite

de către recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E

Respinge recursul declarat

de inculpatul M.C. împotriva încheierii de ședință din 24 noiembrie 2004 a

Curții de Apel Brașov, ca nefondat.

Obligă pe recurent să

plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și

onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200.000 lei ce va fi avansat din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 decembrie 2004.