ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4323/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 24 iunie

2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus, printre altele,

menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului apelant

G.A.R

.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța, în baza dispozițiilor art. 300

2

, raportat la art. 160

b

C. proc. pen., a reținut că măsura arestării preventive a inculpatului a fost

luată legal și, de asemenea, legal menținută, G.A.R. fiind condamnat la 8 ani

închisoare pedeapsă rezultantă pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de

art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C.

pen., pentru infracțiunea de ultraj, prevăzută de art. 293 alin. (3) și (4) din

același cod, și pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui

autovehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 78 alin. (1) din O.G.

nr. 195/2002, infracțiuni săvârșite în concurs.

S-a mai reținut că

temeiurile de drept ale măsurii arestării preventive, respectiv dispozițiile

art. 148 lit. b), c) și h) C. proc. pen. (faptele au fost flagrante, inculpatul

a fugit pentru a se sustrage cercetărilor și infracțiunile se pedepsesc cu

închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol

pentru ordinea publică), constituie motive pentru ca inculpatul să fie menținut

în stare de arest și în faza soluționării apelurilor declarate, printre alții

și de către inculpat împotriva sentinței penale nr. 411 din 28 martie 2005 a

Tribunalului București, secția I penală.

Împotriva încheierii

menționate, inculpatul, în termenul legal a declarat recurs, motivul invocat

oral fiind nevinovăția sa pentru faptele pentru care a fost condamnat în primă

instanță, precum și lipsa pericolului social al persoanei sale.

Recursul declarat nu este

fondat.

Temeiurile arestării

preventive a inculpatului, dintre acestea reliefându-se sustragerea de la cercetarea

și urmărirea penală, precum și pedeapsa prevăzută pentru unele din

infracțiunile pentru care a fost condamnat, precum și persoana sa, conduc la

ideea că subzistă în continuare.

Referitor la motivul de

recurs, se reține că acesta nu relevă vreun temei care să justifice revocarea

măsurii arestării preventive a inculpatului recurent.

Verificând, din oficiu,

temeinicia și legalitatea încheierii recurate, Curtea constată că în raport de

gradul de pericol social al faptelor pentru care inculpatul a fost condamnat și

pentru a se asigura desfășurarea în condiții de celeritate a apelurilor există,

în continuare, temeiuri care justifică menținerea măsurii arestării preventive.

Pentru considerentele

expuse, recursul declarat de inculpat, nefiind fondat, va fi respins.

Conform dispozițiilor art.

192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul G.A.R. împotriva încheierii din 24 iunie 2005,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr.

1361/2005.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 80 lei noi (800.000 lei vechi), cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat din care, suma de 20 lei noi (200.000 lei vechi), reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 iulie 2005.