ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4323/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 24 iunie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus, printre altele, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului apelant G.A.R . Pentru a pronunța hotărârea, instanța, în baza dispozițiilor art. 300 2 , raportat la art. 160 b C. proc. pen., a reținut că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată legal și, de asemenea, legal menținută, G.A.R. fiind condamnat la 8 ani închisoare pedeapsă rezultantă pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de ultraj, prevăzută de art. 293 alin. (3) și (4) din același cod, și pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 78 alin. (1) din O.G.

nr. 195/2002, infracțiuni săvârșite în concurs. S-a mai reținut că temeiurile de drept ale măsurii arestării preventive, respectiv dispozițiile art. 148 lit. b), c) și h) C. proc. pen. (faptele au fost flagrante, inculpatul a fugit pentru a se sustrage cercetărilor și infracțiunile se pedepsesc cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică), constituie motive pentru ca inculpatul să fie menținut în stare de arest și în faza soluționării apelurilor declarate, printre alții și de către inculpat împotriva sentinței penale nr. 411 din 28 martie 2005 a Tribunalului București, secția I penală. Împotriva încheierii menționate, inculpatul, în termenul legal a declarat recurs, motivul invocat oral fiind nevinovăția sa pentru faptele pentru care a fost condamnat în primă instanță, precum și lipsa pericolului social al persoanei sale.

Recursul declarat nu este fondat. Temeiurile arestării preventive a inculpatului, dintre acestea reliefându-se sustragerea de la cercetarea și urmărirea penală, precum și pedeapsa prevăzută pentru unele din infracțiunile pentru care a fost condamnat, precum și persoana sa, conduc la ideea că subzistă în continuare. Referitor la motivul de recurs, se reține că acesta nu relevă vreun temei care să justifice revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului recurent. Verificând, din oficiu, temeinicia și legalitatea încheierii recurate, Curtea constată că în raport de gradul de pericol social al faptelor pentru care inculpatul a fost condamnat și pentru a se asigura desfășurarea în condiții de celeritate a apelurilor există, în continuare, temeiuri care justifică menținerea măsurii arestării preventive.

Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat, nefiind fondat, va fi respins. Conform dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.A.R. împotriva încheierii din 24 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 1361/2005. Obligă pe recurent la plata sumei de 80 lei noi (800.000 lei vechi), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 20 lei noi (200.000 lei vechi), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 iulie 2005.