ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8811/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

2 septembrie 2004, la Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, sub nr. 2962, reclamanta SC M. SA București a solicitat în

contradictoriu cu A.D.S., anularea protocoalelor cu nr. 10794 din 20 februarie 2002,

nr. 45432 din 20 mai 2003, nr. 44602 din 20 mai  și nr. 44606 din 20 mai 2003,

a actelor subsecvente, precum și constatarea dreptului de posesie, folosință și

administrare asupra terenurilor ce i-au fost concesionate în baza contractului

de concesiune nr. 27 din 6 decembrie 2000, pe care au investiții proprietate

personală.

În motivarea acțiunii, s-a

precizat de către reclamantă, că li s-a concesionat terenuri din raza

localității Mangalia, în baza contractului de concesiune nr. 27 din 6 decembrie

2002 și că pârâta, prin protocoalele emise, a predat nelegal aceste terenuri,

Comisiei de aplicare a Legii nr. 18/1991, în vederea reconstituirii dreptului

de proprietate al persoanelor fizice.

S-a mai susținut că le-a

fost încălcat dreptul de folosință asupra acestor terenuri, rezultat din

contractul de concesiune, precum și dreptul de proprietate asupra investițiilor

efectuate pe aceste terenuri.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1440, pronunțată la 25

septembrie 2003, a admis excepția de necompetență materială și a declinat

competența soluționării cauzei, în favoarea Judecătoriei Mangalia, județul

Constanța.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că acțiunea, astfel cum a fost formulată, nu se încadrează

pe nici unul din capetele de cerere, în dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990,

întrucât actele a căror anulare se solicită, nu sunt acte administrative de

natură a produce consecințe administrative.

De asemenea, s-a reținut că

actele sunt contestate în condițiile art. 60 din Legea nr. 18/1991 și art. 7

alin. (8) din Legea nr. 268/1991, la instanța în a cărei rază teritorială este

situat terenul respectiv, la instanța de drept comun.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, reclamanta SC M. SA, susținând că instanța a declinat în mod

eronat competența și că nu a avut în vedere părțile, obiectul și natura cauzei.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, analizând dosarul, urmează să constate că hotărârea pronunțată este

legală și temeinică. Rezultă că, așa cum a reținut și instanța de fond, actele

atacate nu sunt de natură administrativă, ele fiind cenzurabile de instanța de

drept comun, potrivit art. 60 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 și art. 7 alin. (8)

din Legea nr. 268/1991, astfel că recursul de față urmează să fie respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC M. SA București împotriva sentinței civile nr. 1440 din 25 septembrie

2003, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 decembrie 2004.