ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 09.11.2004

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8096/2004

HOTĂRÂRE
09.11.2004
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8096/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 36 din 3

septembrie 2003, Colegiul C.N.S.A.S. a stabilit că A.O., cu datele personale

indicate în dispozitivul deciziei, a desfășurat activități de poliție politică,

astfel cum sunt ele definite prin art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 187/1999,

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, ca poliție

politică.

Pe cale de consecință, s-a

făcut aplicarea prevederilor art. 17 alin. (2) din aceeași lege.

C.N.S.A.S., prin decizia nr.

108 din 10 octombrie 2003, a hotărât respingerea, ca neîntemeiată, a

contestației formulată de A.O., sub nr. P 1507/03 din 6 octombrie 2003.

Împotriva acestei din urmă

decizii, cel în cauză a formulat acțiune în justiție, invocând nelegalitatea și

netemeinicia măsurilor dispuse de autoritatea publică pârâtă.

Curtea de Apel Iași, în

complet format dintr-un singur judecător, prin sentința nr. 17/CA a respins ca

neîntemeiată, acțiunea.

În esență, instanța a

motivat că „în dosarele studiate s-au regăsit probe justificative privind

activitatea de poliție politică a reclamantului, în calitate de ofițer de

securitate”.

Hotărârea a fost atacată cu

recurs, de reclamantul A.O.

În cadrul unei prime

critici, recurentul a susținut că sentința este lovită de nulitate, deoarece nu

a fost pronunțată de instanța competentă, în compunerea prevăzută de art. 16 al

Legii nr. 187/1999 și cu participarea procurorului.

Critica este întemeiată.

Potrivit art. 16 din Legea nr.

187/1999, împotriva comunicării eliberate conform art. 15 alin. (4),

solicitantul sau persoana cu privire la care s-a cerut verificarea, se poate

adresa Colegiului Consiliului, printr-o contestație, în termen de 15 zile de la

data primirii comunicării. Colegiul Consiliului reexaminează documentația care

a stat la baza comunicării și în termen de 30 de zile de la data depunerii

contestației, adoptă o decizie care se comunică în termen de 10 zile, atât

solicitantului, cât și persoanei cu privire la care s-au efectuat verificări,

indiferent de autorul contestației. Decizia Colegiului Consiliului poate fi

atacată în termen de 30 de zile de la data comunicării, la curtea de apel,

secția civilă, în raza căreia își are domiciliul contestatorul.

În conformitate cu

prevederile înscrise în alineatul următor al articolului, curtea de apel judecă

în ședință secretă, în complet de 3 judecători, iar participarea procurorului

este obligatorie.

Rezultă, așadar, că prin

lege specială s-a instituit o altă procedură judiciară pentru desființarea sau

modificarea deciziilor emise de C.N.S.A.S., decât aceea care este aplicabilă

actelor administrative de autoritate.

Existența acestei proceduri

derogatorii de la dreptul comun pe care îl constituie Legea nr. 29/1990, în

materia actelor administrative de autoritate, obligă persoana vătămată să se

adreseze instanței de judecată competente, iar nu celei de contencios

administrativ.

De aceea, ținând seama de

obiectul acțiunii și reglementarea instituită prin Legea nr. 187/1999, se

constată că, competența materială pentru soluționarea prezentei cauze, aparține

secției civile a curții de apel, în a cărei rază teritorială domiciliază

reclamantul, iar nu instanțelor de contencios administrativ, cum greșit s-a

considerat.

Ignorând normele juridice

precitate și soluționând cererea, ca o acțiune în contencios administrativ, cu

nesocotirea dispozițiilor procedurale privitoare la propria competență, curtea

de apel a pronunțat hotărâre lovită de nulitate.

În consecință, urmează a se

admite recursul și a fi casată sentința, cu trimiterea cauzei, spre competentă

soluționare, la Curtea de Apel Iași, secția civilă, în compunerea prevăzută de art.

16 alin. (2) din Legea nr. 187/1999.

Văzând și dispozițiile art. 2

lit. c) din Legea nr. 29/1990, art. 304 pct. 5 și art. 313 C. proc. civ.

Admite recursul declarat de

A.O. împotriva sentinței nr. 17/CA din 29 ianuarie 2003 a Curții de Apel Iași.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre competentă soluționare, la Curtea de Apel Iași, secția civilă, în compunerea prevăzută de art. 16 alin. (2) din Legea nr.

187/1999.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 noiembrie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-05-25
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3292/2005
acțiunea, reținând că în cauză nu sunt îndeplinite prevederile art. 1 și 11 din Legea nr. 29/1990, întrucât C.N.S.A.S. a dat curs tuturor solicitărilor reclamantului. În ce privește S.R.I., chemat în judecată pentru a emite o decizie din ca
ÎCCJ 2011-10-06
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4595/2011
relevant, cât timp, pe de o parte, legea nu face nici o distincție între persoanele care au inițiat și supus spre aprobare anumite măsuri, cele care le-au aprobat, respectiv care le-au executat, singurul element determinant fiind acela că a
ÎCCJ 2010-03-12
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1450/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prima instanță Prin sentința nr. 1293 din 25 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă c
ÎCCJ 2011-05-11
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2699/2011
motivele invocate, legislația incidentă în cauză, precum și întreg probatoriul administrat în cauză, Înalta Curte constată că este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează. În fapt, prin Decizia nr. 1655 din 30 noiembrie 2006, Colegiul
ÎCCJ 2013-04-10
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4919/2013
fondul cauzei, cu privire la aprecierea probelor administrate și la interpretarea dispozițiilor legale referitoare la activitatea desfășurată de recurentul-pârât, în calitate de ofițer al fostei Securități, este nefondată și urmează să fie
Sursă