ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4595/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 2674 din 2 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul S.I., și a constatat calitatea acestuia din urmă de lucrător al Securității. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: În considerarea dispozițiilor art. 1 alin. (7) din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, text potrivit căruia „Persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului", la solicitarea numitului N.A. în procedura de verificare a ofițerilor și subofițerilor care au contribuit la instrumentarea dosarului de urmărire, al cărui titular era solicitantul, C.N.S.A.S. a procedat la verificarea calității pârâtului de lucrător al securității în accepțiunea O.U.G.

nr. 24/2008. Potrivit notei de constatare din 14 septembrie 2009, întocmită de Direcția Investigații a C.N.S.A.S. pârâtul S.I. a fost angajat al fostei securități, având gradele de locotenent (1969), respectiv căpitan (1977) în cadrul I.J.S. Mureș. În această calitate, pârâtul a întreprins o serie de activități, relevante pentru soluționarea pricinii, activități concretizate în următoarele: În dosarul de urmărire informativă, avându-l ca titular pe numitul C.T., membru al cultului „A.-R.”, fost condamnat în 1959 la 8 ani închisoare pentru „activitate dușmănoasă desfășurată în cadrul acestei secte”, fiind eliberat din închisoare în 1964, iar apoi permanent urmărit de organele de securitate, pentru „activitate dușmănoasă sub acoperirea religiei”.

Referatul cu propunerea de avertizare a numitului C.T., din data de 4 aprilie 1977, aprobat prin semnătură olografă de pârât cu mențiunea „de acord", în care se consemnează următoarele: „Face parte din secta ilegală „a.-r.”. Prin sentința nr. 210/1959 a fost condamnat la 8 ani închisoare pentru activitatea dușmănoasă desfășurată în cadrul acestei secte. În anul 1954 a mai suferit o condamnare pentru nesupunerea la încorporare. În anul 1964, eliberându-se din închisoare, se stabilește cu domiciliul în satul C., jud. Mureș. Deținând funcția de „lucrător biblic” desfășoară o intensă activitate clandestină, concretizată în organizarea de adunări clandestine, atragerea de noi membri în sectă și instigarea acestora la nesupunere față de legile statului.

În 1970, împreună cu D.V. din Ungheni, organizează o adunare clandestină cu participarea a 55 membri ai sectei din diferite localități, cu care ocazie sunt prinși în flagrant. Întreține legături cu mai mulți conducători ai sectei și continuă să organizeze la locuința sa adunări clandestine. Din informațiile recente rezultă faptul că fostul președinte pe țară al sectei, M.N. din București, care în prezent acționează pentru preluarea din nou a conducerii sectei și reorganizarea activității clandestine, C.T. a fost numit în funcția de predicator clandestin. Pentru prevenirea desfășurării activității dușmănoase și reorganizarea sectei, propunem a se aproba avertizarea numitului C.T. din satul C., corn.

Ungheni”. Urmare a aprobării de către pârât a propunerii, măsura a fost pusă în aplicare, numitul C.T. fiind avertizat de către U.S. Mureș, la data de 6 aprilie 1977 „pentru desfășurarea de activități dușmănoase sub acoperirea sectei amintite”, redactând și semnând cu această ocazie o declarație olografă cu următorul conținut: „Subsemnatul C.T. /.../ preot, prin prezenta declar următoarele: „Dețin funcția de predicator din 1964 în cadrul adventiștilor-reformiști am luat cunoștință că sunt avertizat de către organele statului, de a nu desfășura nici o activitate care contravine legilor statului și mă oblig să respect despre ce am fost avertizat”.

În dosarul de urmărire informativă, avându-l ca titular pe numitul N.A., preot reformat, urmărit de organele de securitate, urmare a unor „materiale informative administrate de la agentură” din care reieșea faptul că acesta „desfășoară activitate intensă în direcția atragerii tineretului școlar și preșcolar la ore de religie, respectiv catehizarea acestora: Nota ofițerului la nota informativă a sursei „L." din data de 20 februarie 1969, întocmită și semnată olograf de sursă, primită în calitate de ofițer de legătură de pârât: „Nota a fost furnizată în scopul verificării activității numitului V.F., [fragment protejat], suspect de activitate naționalistă. Sarcini: informatorul a primit sarcina de a discuta cu acesta și de a stabili poziția lui, dacă face instigări naționaliste sau nu, dacă în cadrul activității pe care o desfășoară nu îmbracă și unele acțiuni dușmănoase.

Măsuri: se va dirija și informatorul K. pe lângă cel în cauză”. Nota ofițerului la nota informativă a sursei „L." din data de 20 februarie 1969, întocmită și semnată olograf, primită în calitate de ofițer de legătură de pârât: „Nota a fost luată în scopul verificării unei reclamații. Sarcini: Informatorul nu a mai primit alte sarcini în legătură cu preotul N.A. Măsuri: S-a comunicat semnatarei reclamației respective situația existentă de fapt”. Nota informativă a sursei „L.", în raport de care pârâtul a stabilit cele de mai sus, consemna următoarele: „Sursa vă informează referitor la preotul N.A. /.../ următoarele: „Din discuțiile purtate cu sus-numitul la diferite date, ultima fiind la 19 februarie 1969, orele 19 la sus-numitul acasă, a reieșit că privitor la orele de religie acesta a arătat că el nu ține ore de religie decât cam o singură lună vara, în vacanța de vară.

La aceste ore a afirmat că el se referă la probleme clerice. Acest lucru se verifică prin acela că sursa, discutând cu copii care iau parte ia aceste ore, au arătat că preotul le citește și explică anumite probleme din Biblie, fără a se face alte probleme. Referitor la poziția politică a sus numitului sursa poate să vă informeze pe baza discuțiilor cu acesta următoarele: Din câte cunoaște sursa, acesta a participat cu mare entuziasm la munca de pregătire a alegerilor, prin aceea că la multe ședințe de alegeri sus numitul a luat cuvântul, dezbătând diferite probleme în mod just, în plus sus-numitul a completat buletinele de vot. Discutând cu J. din Aluniș, cetățean în vârstă care frecventează fiecare slujbă, a afirmat că preotul în multe rânduri în biserică cu ocazia predicilor vorbește despre alegeri, cerând cetățenilor să sprijine această acțiune și să voteze candidații propuși.

Referitor la cununa găsită în biserică, sursa vă informează că această cunună a fost făcută de numita K.A. (J.) din Aluniș în anul 1945 și a fost depusă în biserică drept omagiu adus fetei sale care a murit în urma explodării unei mine la secerat.,, Dată fiind această stare de fapt, prima instanță a procedat la verificarea măsurii în care activitățile pârâtului se încadrează sau nu în sfera de aplicare a O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, reținând următoarele. Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. a) din actul normativ menționat, lucrător al Securității este „orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului”.

Din documentele invocate în paragrafele anterioare a reieșit în mod cert întrunirea primei cerințe, privind „calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 -1989”, pârâtul fiind angajat al Securității, având, în perioada de referință, gradele de locotenent (1969), respectiv căpitan (1977) în cadrul I.J.S. Mureș. Instanța de fond a analizat și dacă pârâtul a desfășurat activități prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Din analiza documentelor evocate mai sus, din care instanța a prezentat cele mai relevante aspecte, s-a concluzionat că este întrunită și cea de-a doua condiție.

Astfel, pătrunderea în anturajul persoanelor urmărite pentru apartenența la un cult religios, pentru convingerile lor religioase și pentru manifestarea acestora, prin dirijarea informatorilor, măsura avertizării numitului C.T., constituie activități prin care pârâtul a îngrădit persoanei respective libertatea de opinie, a conștiinței și a religiei consacrată în, art. 30 alin. (1) și (2) din Constituția Republicii Socialiste România din 1965, în vigoare în perioada de referință, potrivit căruia „Libertatea conștiinței este garantată tuturor cetățenilor Republicii Socialiste România. Oricine este liber să împărtășească sau nu o credință religioasă”. Art. 18 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, ratificat de România prin decretul nr. 212/1974, text potrivit căruia „1.

Orice persoană are drept la libertatea gândirii, conștiinței și religiei; acest drept implică libertatea de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa, precum și libertatea de a-și manifesta religia sau convingerea, individual sau în comun, atât în public cât și în particular, prin cult și îndeplinirea riturilor, prin practici și prin învățământ. 2. Nimeni nu va fi supus vreunei constrângeri putând aduce atingere libertății sale de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa. 3. Libertatea manifestării religiei sau convingerilor nu poate fi supusă decât restricțiilor prevăzute de lege și necesare pentru ocrotirea securității, ordinii și sănătății publice ori a moralei sau a libertăților și drepturilor fundamentale ale altora.

4. Statele părți la prezentul pact se angajează să respecte libertatea părinților și, atunci când este cazul, a tutorilor legali, de a asigura educația religioasă și morală a copiilor lor în conformitate cu propriile convingeri”. Prin urmare, a constatat instanța de fond, că este întrunită și cea de-a două cerință din ipoteza normei legale, aceea ca activitățile pârâtului să constituie acte de poliție politică în accepțiunea legii, adică să vizeze „instaurarea și menținerea puterii totalitar comuniste, precum și suprimarea sau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”.

Pârâtul susține că a avut doar o funcție de execuție, aspect reținut de curte ca irelevant, cât timp, pe de o parte, legea nu face nici o distincție între persoanele care au inițiat și supus spre aprobare anumite măsuri, cele care le-au aprobat, respectiv care le-au executat, singurul element determinant fiind acela că activitatea de poliție politică trebuia doar să „vizeze" încălcarea unor drepturi. Prin urmare toate activitățile care au concurat la aceasta sau au urmărit să o facă, indiferent dacă s-au consumat sau nu, se subsumează activității de „poliție politică”. De asemenea, reține prima instanță, împrejurarea că ar fi respectat reglementările specifice din epocă nu prezintă nicio relevanță, activitățile desfășurate de reclamant fiind analizate din perspectiva respectării prevederilor constituționale, în considerarea supremației acestora, respectiv a tratatelor și pactelor internaționale semnate de România.

Concluzionează prima instanță, față de considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, că este întrunită în persoana pârâtului ipoteza normei legale cuprinsă în art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul. În motivarea căii de atac se susține, în esență, că a acționat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, că nu a încălcat drepturile și libertățile niciunei persoane, fapt de altfel nedovedit de C.N.S.A.S. Referitor la măsura avertizării ce i s-a reținut se susține că doar a avizat propunerea, iar această măsură se lua indiferent de avizul său și nu producea efecte juridice asupra celui avizat.

Se menționează că nu a încălcat dreptul la libertatea conștiinței avertizatului C.T., deoarece prin această măsură nu i s-a impus să renunțe la convingerile sale religioase iar îngrădirea activității religioase a intervenit într-o perioadă anterioară când nu avea calitatea de cadru activ al Securității. Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate care pot fi circumscrise motivului de recurs, de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., apreciază că acesta este nefondat. Necontestat este faptul că recurentul, în calitate de căpitan în cadrul I.J.S.

Mureș, a avizat pozitiv măsura privind avertizarea persoanei urmărite, respectiv a numitului Crăcea Traian, „lucrător biblic”, măsura fiind adusă la îndeplinire, fiindu-i luată declarație celui avertizat la 6 aprilie 1977. Mai mult, prin planul de măsuri din 7 aprilie 1982 această persoană a fost pusă sub urmărire pentru a se identifica „activitatea dușmănoasă” a acesteia legată de convingerile sale religioase. Prin urmare, activitatea de avertizare și de urmărire a persoanei menționate și de recurent în recursul său a avut loc în perioada în care acesta a avut calitatea de angajat al Securității. Activitățile desfășurate de recurentul-reclamant în calitate de angajat al fostei Securități se subsumează activității de „poliție politică” desfășurată împotriva unei persoane pe motiv că aparține unei „secte”.

Acestea au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond. Prin urmare, în mod corect s-a reținut îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 în ceea ce-l privește pe recurent pentru a se constata calitatea de lucrător al Securității. Apărările recurentului referitoare la respectarea legislației de la acea dată sau la activitatea Securității sunt irelevante în contextul în care legiuitorul român prin O.U.G.

nr. 24/2008, modificată și completată, a înțeles să deconspire lucrătorii Securității care au îngrădit drepturile și libertățile fundamentale ale omului în perioada 1945-1989, printre care se numără și cele prevăzute de Constituția din anul 1965, respectiv dreptul la libertatea conștiinței, a gândirii și a religiei (art. 30). Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 504/2004, cu modificările și completările ulterioare, art. 312 teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul S.I. împotriva sentinței nr. 2674 din 2 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2011.