ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5257/2004

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5257/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 1 martie 2004,

petenta SC C. SA București a solicitat ca, în contradictoriu cu SC A.T. SA

București, instanța de judecată să dispună, pe calea ordonanței președințiale,

suspendarea provizorie a executării silite a sentinței arbitrale nr. 251 din 11

decembrie 2003, până la soluționarea cererii de suspendare a executării

hotărârii formulate în dosarul având ca obiect acțiunea în anulare a

menționatei hotărâri.

În susținerea cererii,

petenta a arătat că prin sentința menționată tribunalul arbitral a admis în

parte acțiunea sa, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 6.170.148.102

lei.

Totodată, prin aceeași

hotărâre, tribunalul arbitral a admis în parte acțiunea pârâtei, reclamantă

reconvențională SC A.T. SA București și a obligat reclamanta – pârâtă reconvențională

să plătească acesteia 17.939.104.807 lei.

În raport de diferența

dintre sumele la care fiecare parte a fost obligată, o eventuală executare ar

putea avea efecte negative irevocabile asupra societății comerciale reclamante.

În fine, petenta a reiterat

motivele acțiunii în anulare, în considerarea cărora apreciază că sentința

arbitrală este netemeinică și nelegală.

Prin sentința nr. 54 din 23

martie 2004, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins

cererea de suspendare provizorie a executării hotărârii, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de judecată a apreciat că în cauză nu este îndeplinită una din

condițiile ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru admiterea cererii de

ordonanță, cu referire la urgență, atâta timp cât hotărârea a cărei suspendare

a executării nu a fost investită cu formulă executorie și nu s-a declanșat

procedura executării silite.

Drept urmare, cum hotărârea

nu a fost pusă în executare, nici pericolul producerii unei pagube iminente și

care nu s-ar putea repara nu este prezent, cu atât mai mult cu cât petenta

face, sub aspectul acestei condiții, simple afirmații speculative.

Împotriva hotărârii primei

instanțe petenta SC C. SA București a declarat recurs, întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ.

S-a susținut că în mod

netemeinic cererea a fost respinsă, deși a învederat instanței de fond că

punerea în executare a hotărârii ar produce prejudicii severe, dat fiind

cuantumul considerabil al sumei acordate reclamantei reconvenționale prin

sentința arbitrală, de natură a peturba echilibrul financiar al societății

comerciale.

De asemenea, susținerile

aceleiași părți privind starea de insolvență a reclamantei sunt false,

împrejurare dovedită depunerea cauțiunii considerabile dispuse de instanță.

Pe de altă parte, instanța

trebuia să aibă în vedere și motivele acțiunii în anulare, chiar dacă nu le-ar

fi examinat în această procedură, în raport de împrejurarea că acestea probează

netemeinicia și nelegalitatea sentinței arbitrale atacate.

În fine, deși teoretic

există posibilitatea întoarcerii executării, pericolul producerii pagubei nu

este înlăturat, în raport de împrejurarea că societatea reclamantă ar fi

lipsită de această sumă considerabilă o lungă perioadă de timp.

În concluzie, petenta a

solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul

admiterii cererii de ordonanță președințială.

Recursul este nefondat,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Ordonanța președințială,

conform art. 581 C. proc. civ., este admisibilă numai în cazul îndeplinirii

cumulative a condițiilor privitoare la urgență, caracter vremelnic al măsurii

și neprejudecarea fondului.

Din economia textului

invocat rezultă că sunt caracterizate de urgență situații generale privind

păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube

iminente și care nu s-ar putea repara sau înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu

prilejul unei executări.

Ca atare, această condiție

se apreciază de către instanță, în concret, în raport de circumstanțele

obiective ale cauzei.

Or, procedând în modul

arătat, instanța a constatat că această condiție nu este îndeplinită în cauză,

atâta timp cât sentința arbitrală a cărei suspendare provizorie a executării nu

a fost investită cu formulă executorie și s-a început procedura execuțională.

Ca atare, instanța sesizată cu

cererea de suspendare provizorie a executării hotărârii a făcut o corectă

aplicare a textului legal la satarea de fapt relevată de probatoriul

administrat în cauză, strict cu referire la acest aspect.

Totodată, în mod judicios

instanța nu a examinat motivele acțiunii în anulare, proces intelectiv

circumscris exclusiv soluționării în fond a cauzei.

Așa fiind, hotărârea atacată

este temeinică și legală, nesupusă cazului de modificare invocat de petentă.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C. SA București împotriva deciziei

nr. 54 din 23 martie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 decembrie 2004.