ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3966/2005

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe

rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la data de 23 aprilie 2003, reclamantul G.M. a

chemat în judecată pe pârâta G.F., solicitând obligarea acesteia la deschiderea

drumului de acces la calea publică până la casa reclamantului.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că autorul său a cumpărat încă din anul 1970 de la numitul R.M. o

suprafață de teren ce urma să servească drept cale de acces la proprietățile

acestora și altor consăteni, terenul fiind însă închis de pârâtă, astfel încât

este în imposibilitate de a-și recolta și transporta produsele la terenul

proprietatea sa.

Prin sentința civilă nr. 4527 din 25

septembrie 2003, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a respins acțiunea formulată de

reclamant ca fiind insuficient probată, motivând că părțile nu au prezentat

acte de proprietate cu privire la terenurile aflate în stăpânirea lor.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel reclamantul, criticând hotărârea sub aspectul că nu au fost luate în

considerare probele testimoniale administrate și actele prezentate, precum și

faptul că, din oficiu, instanța trebuia să dispună efectuarea unei expertize

tehnice.

Prin decizia civilă nr. 273 din 16

februarie 2004, Curtea de Apel Pitești a respins ca nefondat apelul declarat de

reclamant, reținând în considerente că din actele depuse la dosar și

depozițiile martorilor nu rezultă cu ce suprafețe de teren au fost înzestrate

părțile, unde sunt amplasate, ce vecinătăți au și dacă au sau nu acces la calea

publică.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamantul G.M., susținând că hotărârea instanței de apel nu este

temeinic motivată și nu a ținut seama de faptul că s-a făcut dovada că terenul

în litigiu prezintă caracterul de „loc înfundat”, neavând cale de acces la

drumul public.

De asemenea, recurentul a mai criticat

decizia și sub aspectul faptului că instanța de apel, în virtutea rolului său

activ, trebuia să dispună, chiar din oficiu, efectuarea unei expertize tehnice.

Recursul este fondat pentru

considerentele ce vor urma:

Reclamantul și pârâta au fost înzestrați

de autorul lor comun G.M.C. cu două suprafețe de teren învecinate care inițial

aveau drum de acces la calea publică, în prezent acest drum de trecere fiind

însă ocupat de pârâtă, reclamantul fiind astfel împiedicat să pătrundă la

proprietatea sa.

Atât pe parcursul procesului, cât și în

motivele de recurs, reclamantul a susținut că terenul respectiv prezintă

caracterul de „loc înfundat”, neavând acces la drumul public.

În această situație se pune problema dacă

nu este necesar a se institui o servitute de trecere, având în vedere caracteristicile

terenului respectiv.

Pe de altă parte, reclamantul a solicitat

în fața instanței de apel efectuarea unei expertize tehnice, urmând ca instanța

să se pronunțe asupra necesității acesteia după administrarea probei cu

înscrisuri.

Cu toate acestea, Curtea de Apel Pitești

nu s-a mai pronunțat asupra admiterii sau respingerii probei cu expertiza

tehnică, limitându-se doar a menționa în considerentele deciziei recurate că

această probă a fost pusă în discuție la instanța de fond, reclamantul refuzând

însă efectuarea ei.

Înalta Curte apreciază că în cauză se

impune admiterea recursului declarat de reclamant și casarea deciziei

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la

aceeași instanță.

Cu ocazia rejudecării, instanța de apel

va trebui să stabilească în primul rând cadrul procesual raportat la obiectul

acțiunii reclamantului, respectiv obligație de a face sau servitute de trecere.

De asemenea, este necesar ca instanța să

se pronunțe cu privire la necesitatea efectuării unei expertize tehnice de

specialitate, dispusă eventual chiar din oficiu, prin care să se stabilească

care sunt suprafețele de teren deținute de reclamant și pârâtă, precum și dacă

terenul reclamantului prezintă caracteristicile unui „loc înfundat”, fără acces

la calea publică.

Pentru toate aceste considerente, în baza

dispozițiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 313

C. proc. civ., Curtea va admite recursul declarat de reclamantul G.M., va casa

decizia nr. 273 din 16 februarie 2004 a Curții de Apel Pitești și va trimite

cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul G.M.

împotriva deciziei nr. 273/A din 16 februarie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția

civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru

rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13

mai 2005.