ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3966/2005

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la data de 23 aprilie 2003, reclamantul G.M. a chemat în judecată pe pârâta G.F., solicitând obligarea acesteia la deschiderea drumului de acces la calea publică până la casa reclamantului. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că autorul său a cumpărat încă din anul 1970 de la numitul R.M. o suprafață de teren ce urma să servească drept cale de acces la proprietățile acestora și altor consăteni, terenul fiind însă închis de pârâtă, astfel încât este în imposibilitate de a-și recolta și transporta produsele la terenul proprietatea sa.

Prin sentința civilă nr. 4527 din 25 septembrie 2003, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a respins acțiunea formulată de reclamant ca fiind insuficient probată, motivând că părțile nu au prezentat acte de proprietate cu privire la terenurile aflate în stăpânirea lor. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând hotărârea sub aspectul că nu au fost luate în considerare probele testimoniale administrate și actele prezentate, precum și faptul că, din oficiu, instanța trebuia să dispună efectuarea unei expertize tehnice. Prin decizia civilă nr. 273 din 16 februarie 2004, Curtea de Apel Pitești a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant, reținând în considerente că din actele depuse la dosar și depozițiile martorilor nu rezultă cu ce suprafețe de teren au fost înzestrate părțile, unde sunt amplasate, ce vecinătăți au și dacă au sau nu acces la calea publică.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul G.M., susținând că hotărârea instanței de apel nu este temeinic motivată și nu a ținut seama de faptul că s-a făcut dovada că terenul în litigiu prezintă caracterul de „loc înfundat”, neavând cale de acces la drumul public. De asemenea, recurentul a mai criticat decizia și sub aspectul faptului că instanța de apel, în virtutea rolului său activ, trebuia să dispună, chiar din oficiu, efectuarea unei expertize tehnice. Recursul este fondat pentru considerentele ce vor urma: Reclamantul și pârâta au fost înzestrați de autorul lor comun G.M.C. cu două suprafețe de teren învecinate care inițial aveau drum de acces la calea publică, în prezent acest drum de trecere fiind însă ocupat de pârâtă, reclamantul fiind astfel împiedicat să pătrundă la proprietatea sa.

Atât pe parcursul procesului, cât și în motivele de recurs, reclamantul a susținut că terenul respectiv prezintă caracterul de „loc înfundat”, neavând acces la drumul public. În această situație se pune problema dacă nu este necesar a se institui o servitute de trecere, având în vedere caracteristicile terenului respectiv. Pe de altă parte, reclamantul a solicitat în fața instanței de apel efectuarea unei expertize tehnice, urmând ca instanța să se pronunțe asupra necesității acesteia după administrarea probei cu înscrisuri. Cu toate acestea, Curtea de Apel Pitești nu s-a mai pronunțat asupra admiterii sau respingerii probei cu expertiza tehnică, limitându-se doar a menționa în considerentele deciziei recurate că această probă a fost pusă în discuție la instanța de fond, reclamantul refuzând însă efectuarea ei.

Înalta Curte apreciază că în cauză se impune admiterea recursului declarat de reclamant și casarea deciziei pronunțată de Curtea de Apel Pitești, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Cu ocazia rejudecării, instanța de apel va trebui să stabilească în primul rând cadrul procesual raportat la obiectul acțiunii reclamantului, respectiv obligație de a face sau servitute de trecere. De asemenea, este necesar ca instanța să se pronunțe cu privire la necesitatea efectuării unei expertize tehnice de specialitate, dispusă eventual chiar din oficiu, prin care să se stabilească care sunt suprafețele de teren deținute de reclamant și pârâtă, precum și dacă terenul reclamantului prezintă caracteristicile unui „loc înfundat”, fără acces la calea publică.

Pentru toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 313 C. proc. civ., Curtea va admite recursul declarat de reclamantul G.M., va casa decizia nr. 273 din 16 februarie 2004 a Curții de Apel Pitești și va trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul G.M. împotriva deciziei nr. 273/A din 16 februarie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 mai 2005.