ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5690/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Judecătoria Râmnicu-Vâlcea, prin sentința

civilă nr. 4256 din 25 septembrie a respins ca nefondată acțiunea în

revendicare imobiliară, completată ulterior, formulată de reclamanta SC D. SRL

Râmnicu Vâlcea, în contradictoriu cu pârâții G.D., D.M. și G., M.T., O.V., I.M.M.,

I.F., D.E., I.C., I.M., I.D., Ș.M., M.P. și D.D.M., privind suprafața de 741 mp

teren intravilan situat în Municipiul Râmnicu-Vâlcea.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a

motivat că în pofida faptului că deține efectiv în posesie o suprafață mai mică

cu 882,95 mp decât aceea înscrisă în actul autentic de vânzare-cumpărare 2520/1998,

reclamanta nu a dovedit că este titulara dreptului de proprietate asupra

terenului în litigiu corespunzător exigențelor impuse de art. 480 C. civ.

În acest sens s-a reținut că terenurile

deținute de reclamantă au aparținut pârâților, care au fost expropriați în anul

1998 pentru amenajarea garajelor I.T.A. Râmnicu-Vâlcea, prin reorganizare SC T.

SA Râmnicu-Vâlcea, care a devenit proprietară pe suprafața de 20.966 mp situată

în Râmnicu-Vâlcea, Goranu, pct. „Lespezi” în baza certificatului de atestare a

dreptului de proprietate seria M 09 nr. 0037 emis la data de 20 aprilie 1993 de

Ministerul Transporturilor conform H.G. 834/1991.

Ulterior, potrivit contractului autentic

de vânzare-cumpărare nr. 2520 din 7 octombrie 1998 SC T. SA Râmnicu-Vâlcea a

vândut reclamantei terenul arătat și construcțiile aflate pe acesta „ împreună

cu gardul împrejmuitor din prefabricate din beton pe toate laturile și

dimensiunile acestuia”.

Singurul reper obiectiv folosit de părți

de comun acord, în lipsa oricărei măsurători, la predarea bunului imobil și

stăpânirea ulterioară a acestuia de către cumpărător până la data introducerii

acțiunii (28 septembrie 2002).

Terenul în litigiu este prevăzut în harta

cadastrală ca drum de acces în repetate autentice acte de vânzare-cumpărare

încheiate în anii 1999 și 2000, proprietari B.E. și A. și 2002 proprietar pârât

M.P.

Aceeași situație este confirmată de

adresa nr. 2008 din 17 ianuarie 2000 emisă de Primăria Râmnicu-Vâlcea Serviciul

A.L.C.R.E. (fila 126), care se coroborează cu raportul de expertiză L.I. (fila

161), în care se face cunoscut faptul că, în conformitate cu schița anexă la

actul de proprietate și planul de situație prezentat pentru emiterea

autorizație de construire locuință (pentru M.P.) între terenul proprietate SC D.

SRL și proprietățile particulare existente se află un drum de acces de

aproximativ 5 m lățime (în expertiză între 2,70 m și 5,14 m).

Ca atare s-a considerat că reclamanta a

cumpărat exclusiv terenul împrejmuit pe care îl stăpânește, întrucât terenul

aflat în exteriorul gardului în partea de sud, în suprafața de 741 mp a fost

amenajat de către pârâți ca drum de acces între calea publică și terenurile

acestora anterior dobândirii dreptului de proprietate de către SC D. SRL

Râmnicu-Vâlcea.

Apelul declarat de reclamantă cu

solicitarea de a fi schimbată sentința în sensul admiterii acțiunii a fost

respins ca nefondat de Curtea de Apel Pitești prin decizia civilă nr. 292/A din

17 februarie 2004.

Împotriva deciziei amintite s-a declarat

recurs de către reclamantă, invocându-se încălcarea și aplicarea legii, art. 304

pct. 9 C. proc. civ., cu motivarea că s-a dovedit calitatea de proprietar

asupra terenului în litigiu în condițiile art. 1169 C. civ.

Critica nu este întemeiată.

În cazul acțiunii în revendicare,

reclamantul are obligația să dovedească că este titularul dreptului real de

proprietate, dovadă care constituie temeiul juridic al acțiunii în revendicare.

Dovada dreptului real de proprietate, în

materie imobiliară se poate face prin existența unui mod originar de dobândire

a proprietății, spre exemplu uzucapiunea, caz în care dovada este absolută. În lipsa

acestui mod, reclamantul poate invoca titlul în temeiul căruia a dobândit dreptul

de proprietate, cum este cazul și în speță, iar în acest caz dovada este

relativă.

În cauză posesia pârâților este

anterioară chiriașilor momentului la care s-a constituit titlul de proprietate

al SC T. SA Râmnicu-Vâlcea, transmițătoarea dreptului de proprietate către

reclamantă, situație juridică ce s-a perpetuat până la momentul introducerii

acțiunii și ulterior. Semnificația probatorie deosebită a acestui fapt este atestată

de dovezile administrate în cauză, inclus în contractul de vânzare-cumpărare

2520/1998, astfel cum în mod judicios s-a reținut prin sentință.

Strămutarea dreptului de proprietate

obligă pe vânzător în conformitate cu dispozițiile art. 1314-1315 C. civ. și la

predarea bunului imobil; or, în speță, preluarea terenului în litigiu de la SC T.

SA către SC D. SRL nu a avut loc niciodată potrivit celor expuse anterior.

Ca atare, cazul de nelegalitate invocat

nu subexistă întrucât instanțele au reținut și motivat că reclamanta nu a făcut

dovada faptului că este titulara dreptului de proprietate asupra terenului

imobil revendicat, în concordanță cu exigențele impuse de art. 480 C. civ.

În consecință, recursul declarat de către

SC D. SRL Râmnicu-Vâlcea împotriva deciziei civile nr. 292/A din 17 februarie

2004 a Curții de apel Pitești, secția civilă, se va respinge ca nefondat în

baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC D. SRL Râmnicu-Vâlcea împotriva

deciziei nr. 292/A din 17 februarie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 28 iunie 2005.