ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1910/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1910/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

A. Prin sentința

penală nr. 55 din 23 februarie 2010 a Tribunalului Tulcea, pronunțată în

dosarul nr. 946/88/2009, în baza art. 270 alin. (1) cu aplicarea art. 274 din

Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României a fost condamnat inculpatul N.E.,

la o pedeapsă de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 70 alin.

(1) din O.U.G. nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României a fost

condamnat același inculpat la o pedeapsă de 5 luni închisoare.

În temeiul art. 1 alin.

(1) din O.U.G. nr. 112/2001 a mai fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 5

luni închisoare.

În temeiul art. 33-34

C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în cea mai grea, de 5 ani închisoare

și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 270 alin.

(1) cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României

a fost condamnat inculpatul P.D., la o pedeapsă de 5 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 70 alin.

(1) din O.U.G. nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României a condamnat același

inculpat la o pedeapsă de 5 luni închisoare.

În temeiul art. 1 alin.

(1) din O.U.G. nr. 112/2001 a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de

5 luni închisoare.

În temeiul art. 33 -

34 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în cea mai grea, de 5 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În conformitate cu

art. 71 C. pen. s-a interzis inculpaților N.E. și P.D. exercițiul drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-au respins ca nefondate

pretențiile civile formulate de SC B.A.T.I. SRL.

S-a dispus confiscarea

a 36.717 pachete ,,More”, a 990 pachete marca „Viceroy” și a celor 24 de genți

din rafie aflate la Camera corpuri delicte a I.J.P.F. Tulcea în baza dovezii

seria S nr. 448840 din 28 noiembrie 2008 (pag. 126 dosar parchet).

S-a dispus confiscarea

de la inculpatul N.E. a unei lotci de 6 m, de culoare verde, nr. I.S.C. și a unui motor Honda de 5 C. pen., 4 timpi, culoare gri plus o pereche de rame,

bunuri reținute în Camera corpuri delicte în baza dovezi seria A nr. 18 din 12

decembrie 2008.

S-a menținut măsura

sechestrului asigurător instituit prin ordonanța din 27 noiembrie 2008 a

D.I.I.C.O.T. asupra bunurilor inculpatului N.E. și care nu i-au fost

restituite.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

Existând indicii cu

privire la săvârșirea infracțiunilor de contrabandă cu țigări, la data de 26

noiembrie 2008 inculpații s-au aflat sub supravegherea agenților poliție care,

patrulând în zona canalului ,,Zecheria”, au observat în timpul zilei, barca de

lemn, înmatriculată sub nr. I.S.C. 036, cu motor de 5 CP, aparținând

inculpatului N.E., ancorată în dreptul unor bărci pescărești.

La aceeași dată, în

jurul orelor 17.45, echipajul format din agenții R.A. și V.M.C. din cadrul

S.P.F. Isaccea și I.J.P.F. Tulcea, aflându-se în portul Isaccea, au constatat

faptul că cei doi inculpați au sosit în dană, îmbarcându-se într-o barcă tip

Laguna 535 echipată cu motor Mercury de 15 CP și s-au deplasat în amonte, pe

Dunăre, spre canalul ,,Zecheria” aflat la aproximativ 300 m de portul Isaccea (conform declarațiilor martorilor). Zona canalului Zecheria, fiind atent monitorizată

de către agenții de poliție, s-a putut constata că în perioada critică, în

jurul orelor 18.00, nu a fost observată nici o altă persoană sau ambarcațiune,

aspect confirmat și de inculpați.

Din locul care se

aflau, cei doi agenți de poliție au urmărit deplasarea inculpaților ascultând

zgomotul motorului și folosind aparatul de vedere pe timp de noapte pe care îl

au în dotare (binoclu). Astfel, au constatat că ambarcațiunea în care se aflau

inculpații a pătruns pe canalul Zecheria. La scurt timp, de pe canal au ieșit

două ambarcațiuni care s-au deplasat motorizat în direcția malului ucrainean al

Dunării, fapt ce a confirmat suspiciunile agenților de poliție care între timp

s-au apropiat de zona urmărită, ascultând zgomotul motoarelor.

Astfel, au constatat

că bărcile, după ce au traversat Dunărea, s-au oprit, zgomotul motoarelor

încetând aproximativ 5 minute. După acest interval de timp, cele două bărci

s-au pus din nou în mișcare apropiindu-se de canalul Zecheria.

Urmărind în

continuare cele două ambarcațiuni, agenții de poliție au constatat faptul că

între ele era o anumită distanță, datorită diferenței de putere a motoarelor și

că, în ambele bărci se aflau bagaje voluminoase. Până la ajungerea agenților de

poliție pe malul canalului ,,Zecheria”, inculpatul P.D., navigând cu putere

sporită în barca ,,Laguna”, a reușit să arunce în apă și pe mal partea de genți

pe care le adusese de pe malul ucrainean, lucrătorii operativi reușind să-l

intercepteze doar pe învinuitul N.E. în barca căruia se aflau încă 7 genți.

Se impune precizarea

faptului că, în momentul în care ambarcațiunea în care se afla inculpatul P.D.

a intrat pe canalul Zecheria, agenții de poliție au continuat supravegherea,

urcându-se pe o movilă de pământ pentru a urmări barca inculpatului N.E. care

încă se deplasa pe Dunăre și, în momentul intrării pe canalul Zacheria, a oprit

motorul, deplasarea fiind făcută din inerție. Pentru a opri barca în care se

afla inculpatul N.E., agenții de poliție au făcut somații repetate, fapt care

i-a permis inculpatului P.D. să-și dea seama de prezența în zona a acestora și

să se depărteze în grabă, el fiind depistat la o distanță de aproximativ 1 km de locul unde aruncase țigările.

Procedându-se la

controlul bărcii, s-a găsit sub o plasă monofilament o fâșie de rafie, ce nu

era prinsă în acea plasă, cu caracteristici asemănătoare toartelor genților de

rafie găsite pline cu țigări în dreptul bărcilor pescărești și cu privire la

care inculpatul P.D. nu a putut da nici o explicație. Ulterior, respectiva

fâșie de rafie a fost examinată criminalistic, concluziile constatărilor

tehnico-științifice traseologice și fizico-chimice atestând cu certitudine că

aceasta a făcut corp comun cu una din toartele genților cu țigări găsite pe

mal, rupându-se cel mai probabil atunci când acestea au fost aruncate de către inculpatul

P.D. din barca.

În apropierea locului

în care a fost oprită barca inculpatului N.E. au fost găsite, în apă, 4 genți

de rafie cu țigări, iar pe mal încă 16 genți, în toate cele 27 de genți fiind

țigări cu timbre ucrainene, 36.730 pachete marca More și 1000 pachete marca

Viceroy.

Locul interceptării

inculpatului N.E. de către agenții de poliție se afla în spatele celorlalte 20

de genți de rafie cu țigări găsite pe mal, ceea ce demonstrează că acestea au

fost aruncate din barca condusă de către inculpatul P.D., iar cele 4 găsite în

apă fuseseră aruncate de către primul după momentul în care și-a dat seama că a

fost observat de către agenții de poliție, cu precizarea că în zonă, așa cum au

declarat inclusiv cei doi inculpați, nu s-a aflat nici o altă persoană sau/și

ambarcațiune în perioada critică, nici învinuitul I.I. și nici învinuitul D.P.,

nefiind observați aici în timpul turei agenților de poliție.

În baza declarațiilor

inculpatului N.E., echipa operativă s-a deplasat la locul unde acesta a pretins

că a găsit respectivele genți cu țigări, conformația terenului infirmând faptul

că acestea au putut fi găsite în acel loc, aspect întărit și de faptul că

fundul genților era curat, iar zona respectivă era înnoroiată, datorită

precipitațiilor anterioare și a valurilor, lipsind orice cărare de urme ori

alte aspecte care să denote că acolo s-ar fi putut afla gențile cu țigări.

De asemenea, în baza

relațiilor de cooperare pe linia prevenirii și combaterii criminalității trans-frontaliere,

la data de 27 noiembrie 2008, în echipa mixtă româno-ucraineană, lucrătorii

operativi din cadrul I.J.P.F. Tulcea au participat la cercetarea comună a zonei

de frontieră de pe malul ucrainean de unde au fost luate și traficate în

România țigările de contrabandă. Raportul și schița întocmite în urma

cercetării vădesc faptul că pe malul ucrainean s-au desfășurat activități de

descărcare și încărcare a țigărilor de contrabandă în cele două ambarcațiuni,

plecate de pe malul românesc spre cel ucrainean și retur, în perioada critică.

Față de starea de

fapt reținută, instanța de fond a reținut că faptele inculpaților P.D. și N.E. –

care, la data de 26 noiembrie 2008, au părăsit ilegal teritoriul național în

zona localității Isaccea, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 privind frontiera de

stat a României; faptele celor doi inculpați de a intra pe teritoriul

Republicii Ucraina prin trecerea ilegală a frontierei acestui stat, constituie

infracțiunea prevăzută de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 privind

sancționarea unor fapte săvârșite în afara teritoriului țării de către

cetățenii români sau de persoane fără cetățenie, domiciliate în România; faptele

inculpaților P.D. și N.E. de a introduce în țară 37.730 de țigări marca More și

Viceroy, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal,

constituie infracțiunea de contrabandă, în formă agravantă, prev. de art. 270 alin.

(1) cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al

României.

La individualizarea

pedepselor, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen.,

prejudiciul mare ce s-ar fi putut cauza statului, faptul că inculpații sunt

căsătoriți, au familii, nu au antecedente penale și înțelegând atitudinea lor,

de negare a vinovăției, ca o manifestare a dreptului lor la apărare, astfel că

pedepsele au fost orientate spre minimul special, chiar egale cu acest minim.

B. Împotriva acestei

sentințe au declarat apel inculpații N.E. și P.D.

În dezvoltarea

motivelor de apel ale inculpatului N.E., astfel cum au fost susținute cu ocazia

dezbaterilor de la termenul din data de 23 septembrie 2010, s-a criticat

sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, arătându-se că

deși din toate probele administrate în cauză rezultă că inculpatul N.E. nu a

săvârșit faptele care i se rețin în sarcină, a fost condamnat de către instanța

de fond la o pedeapsă de 5 ani închisoare. A solicitat admiterea apelului,

desființarea în totalitate a sentinței de fond și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. și art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la

art. 10 lit. b) C. proc. pen., achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 și art. 1 alin. (1) din O.U.G.

nr. 112/2001 – fapta nu există și pentru art. 270 alin. (1) cu aplicarea art. 274

din Legea nr. 86/2006, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, fiind

o contravenție.

În dezvoltarea

motivelor de apel, astfel cum au fost depuse în scris, s-a solicitat achitarea

acestui inculpat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C.

proc. pen. pentru toate infracțiunile reținute în sarcina acestuia, ca efect al

aplicării principiului „

in dubio pro reo

”, iar în subsidiar s-a

solicitat reducerea pedepselor spre minimul general prevăzut de lege, ca urmare

a aplicării circumstanțelor personale ale inculpatului; în ceea ce privește

modalitatea de executare a pedepsei rezultante, aplicarea prev. art. 86¹ C.

pen., dispunând suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate.

În dezvoltarea

motivelor de apel ale inculpatului P.D., astfel cum au fost susținute cu ocazia

dezbaterilor de la termenul din data de 23 septembrie 2010, s-a solicitat

admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond achitarea inculpatului în

temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C.

proc. pen., întrucât faptele reținute în sarcina acestuia nu au fost săvârșite

de el, considerând că hotărârea primei instanțe se bazează exclusiv pe

rapoartele și procesele-verbale ale celor doi martori R.A. și V.M.C.. Or, în

raportul întocmit de către organele de poliție când s-au deplasat pe malul

ucrainean nu este consemnat că s-au găsit urme, iar inculpatul P.D. avea

atribuții să efectueze verificări asupra persoanelor care făceau braconaj, cu

atât mai mult cu cât în barca acestuia s-au și găsit două plase monofilament.

Motivarea primei instanțe referitor la primele două infracțiuni se bazează pe

afirmațiile celor doi agenți de poliție, reținând că aceștia au avut la

dispoziție aparate optice de supraveghere, însă există contradicții între cele

afirmate în faza de urmărire penală și în faza de cercetare judecătorească la

instanța de fond. În concluzie, s-a arătat că din probele administrate în cauză

nu rezultă că inculpatul P. a săvârșit faptele, solicitându-se achitarea

acestuia pentru toate infracțiunile, impunându-se aplicarea principiului „

in

dubio pro reo

”.

În apel au fost

audiați martorii V.M.C. (f.40-41) și R.A. (f.42-43).

Prin decizia penală

nr. 91/P din 30

septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale

cu minori și de familie, s-au admis apelurile declarate de inculpații N.E. și P.D.

împotriva sentinței penale nr. 55 din data de 23 februarie 2010 pronunțată de

Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr. 946/88/2009, care a fost desființată

iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) – art. 10 lit. c) C. proc. pen., au fost

achitați cei 2 inculpați pentru infracțiunile prevăzute de art. 70 alin. (1)

din O.U.G. nr. 105/2001 și art. 1 alin.(1) din O.U.G. nr. 112/2001.

S-au redus pedepsele

aplicate inculpaților de la câte 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, b) C. pen. la

câte 3 ani închisoare fiecare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit.

a) - art. 76 lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de 270 alin.

(1) cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate fiecărui

inculpat.

Conform art. 86

2

C. pen., s-a fixat termenul de încercare de câte 5 ani (prin adăugare la

intervalul de 2 ani a cuantumului pedepsei) urmând ca pe durata acestuia,

inculpații să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86

3

C. pen.:

a) să se prezinte, la

datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Tulcea;

b) să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Datele prevăzute în alin.

(1) lit. b), c) și d) se comunică serviciului stabilit la lit. a).

Conf. art. 359 C.

proc. pen., s-a atras atenția inculpaților cu privire la art. 86

4

C.

pen. referitor la revocarea suspendării.

S-a făcut aplicarea

art. 71 alin. ultim. C. pen., cu privire la art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a,

b) C. pen.

S-au înlăturat

dispozițiile instanței de fond cu privire la concursul de infracțiuni, menținându-se

celelalte dispoziții ale sentinței în măsura în care nu contravin prezentei.

Pentru a decide în

acest sens, instanța de apel a reținut că, în ceea ce privește infracțiunile

prevăzute de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 și art. 1 alin. (1) din

O.U.G. nr. 112/2001 privind intrarea sau ieșirea din țară, respectiv dintr-un

stat străin, prin trecerea ilegală a frontierei de stat, instanța de fond și-a

întemeiat soluția de condamnare a celor doi inculpați pe procesul - verbal și rapoartele

întocmite de agenții de poliție R.A. și V.M.C., din cadrul S.P.F. Isaccea și

I.J.P.F. Tulcea, din care a reieșit că aceștia au urmărit activitatea celor doi

inculpați folosind aparate de vedere pe timp de noapte (binocluri) pe care le

aveau în dotare, constatând astfel că ambarcațiunile conduse de inculpați au

ieșit din canalul Zecheria, aflat la 300 metri de Portul Isaccea și s-au îndreptat spre malul ucrainean al Dunării, iar după 5 minute, cele două bărci s-au pus

din nou în mișcare, apropiindu-se de canalul Zecheria, în ambele bărci

aflându-se bagaje voluminoase.

Constatând că agenții

de poliție frontieră R.A. și V.M.C. nu au fost audiați nemijlocit nici de către

organele de cercetare penală și nici de către instanța de fond, instanța de

apel i-a audiat la termenul din data de 23 septembrie 2010.

Din declarațiile

luate, în calitate de martor, agenților de poliție de frontieră V.M.C.

(f.40-41) și R.A. (f.42-43), instanța de apel a reținut aspecte importante, de

natură a infirma cele consemnate în procesul verbal și în rapoartele întocmite

de către aceștia (f. 6-7, 8, 9 d.u.p.).

Astfel, din

declarația de martor a agentului de poliție V.M.C. (f.40-41), instanța de apel

a reținut că acesta a precizat: „la noi aveam un binoclu pe timp de zi, nu

aveam binoclu de vedere pe timp de noapte (f.40)…pe rând, atât eu cât și

colegul meu R.A., am folosit binoclul cu vedere pe timp de zi, când ne aflam în

Portul Isaccea și am văzut silueta bărcii cu care cei doi inculpați au plecat

din acest port. Nu i-am văzut pe cei doi inculpați traversând Dunărea spre

malul ucrainean al Dunării, acest lucru neputându-se observa din zona portului

ci se poate face o asemenea constatare doar prin ascultare. După ce cei doi

inculpați au ajuns în zona canalului Zecheria am auzit zgomot de barcă care

s-ar fi deplasat dinspre canalul Zecheria spre malul ucrainean al Dunării, în

acel moment mă aflam încă în port cu R.A.…Cu acel binoclu nu am urmărit barca

în care se aflau inculpații până au intrat pe canalul Zecheria ci doar prin

ascultare. În momentul în care inculpații au plecat din Portul Isaccea se

întuneca însă nu era întuneric în totalitate. Barca inculpaților nu era

prevăzută cu vreun far (f.41)”.

Din declarația de

martor a agentului de poliție R.A. (f.42-43) instanța de apel a reținut

următoarele: „După ce au plecat din Portul Isaccea, nu știu ce au făcut cei doi

inculpați. În acea seară aveam la noi un aparat tehnic de observare noaptea. În

acea seară nu am folosit acel aparat tehnic pentru a-i observa și identifica pe

cei doi inculpați…Din Portul Isaccea nu se poate vedea malul ucrainean al

Dunării … în zona insulei. Mai aveam la mine și un binoclu care se folosește pe

timp de zi. M-am uitat cu acel binoclu și am văzut doar în ce direcție a plecat

barca cu cei doi inculpați…Mașina cu care ne-am deplasat din Portul Isaccea

spre canalul Zecheria era condusă de Vișan…Pe timpul acestei deplasări am văzut

că urca un împingător de barje în amonte și nu am auzit huruitul unui motor de

barcă… Procesul verbal a fost scris de către colegul meu V.C. și mențin cele

declarate astăzi (f. 42 verso)…Procesul verbal întocmit de către V. a fost

citit în final de către acesta și nu am dat importanță aspectelor legate de

modalitatea de observare a celor doi inculpați, având în vedere că eu îi

spusesem lui V. că-i văd, iar el îmi spusese la fel că îi vede…Nu-mi aduc

aminte dacă am văzut plecând două ambarcațiuni din zona canalului Zecheria

către malul ucrainean al Dunării, astfel cum s-a consemnat în procesul verbal

întocmit la data de 25 noiembrie 2008, în prezent îmi aduc aminte că am văzut

barca cu cei doi inculpați se îndreptau din Portul Isaccea către canalul

Zecheria. În prezent nu-mi aduc aminte nici că am văzut două bărci venind dinspre

canalul ucrainean către canalul Zecheria astfel cum s-a menționat în procesul

verbal de la dosar” (f.43).

Instanța de apel a constatat

că agenții de poliție frontieră R.A. și V.M.C. sunt singurii martori direcți cu

privire la săvârșirea de către cei doi inculpați a infracțiunilor prevăzute de

art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 și art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001

privind intrarea sau ieșirea din țară, respectiv dintr-un stat străin, prin

trecerea ilegală a frontierei de stat, iar prin declarațiile date în fața instanței

la termenul din data de 23 septembrie 2010 se infirmă unele aspecte de fapt

esențiale privind săvârșirea acestor infracțiuni consemnate în procesul verbal

și în rapoartele întocmite de către cei doi agenți de poliție frontieră.

Astfel, instanța de

apel a reținut din declarațiile agenților de poliție frontieră că, în seara de

26 noiembrie 2008, aceștia nu au folosit vreun mijloc de vedere pe timp de

noapte pentru a observa activitatea inculpaților (neputând explica de ce s-a

consemnat în această manieră în procesul verbal și în rapoartele întocmite la

data de 26 noiembrie 2008 - f. 6-7, 8, 9 d.u.p.), astfel că nu au observat ca

din direcția canalului Zecheria să se fi deplasat două bărci spre malul

ucrainean al Dunării și nici că ulterior două bărci ar fi venit dinspre malul

ucrainean al Dunării către canalul Zecheria.

Cei doi agenți de

poliție frontieră au declarat că au putut observa doar prin ascultare zgomotul

unei bărci în zona canalului Zecheria, fără însă a putea identifica barca sau

persoanele din ea.

De asemenea, instanța

de apel a constatat din schița locului faptei ( f. 33 d.u.p. ) că, din zona

Portului Isaccea, nu se poate observa vizual malul ucrainean al Dunării din

dreptul canalului Zecheria, datorită interpunerii în câmpul vizual a unei

insule (aspect care reiese și din declarațiile celor doi agenți de poliție),

astfel că din zona Portului Isaccea nu se putea observa (chiar dacă s-ar

utiliza vreun mijloc de vedere pe timp de noapte) dacă vreo barcă care ieșea

din canalul Zecheria ar fi acostat sau nu pe malul ucrainean al Dunării în zona

cheiului de acostare indicat prin pct. 9 din schemă.

Faptul că din nota -

raport încheiată la data de 27 noiembrie 2008 cu ocazia cercetării cu

grănicerii ucraineni ( f. 32 d.u.p. ) reiese că, la punctele 4,5,6 de pe malul

ucrainean al Dunării din dreptul canalului Zecheria ( f. 33 d.u.p.), au fost

găsite urme de cauciucuri de mașină și urme de încălțăminte, cu o vechime

aproximată de 20 ore, nu conduce în mod cert la concluzia că vreunul dintre cei

doi inculpați s-au aflat în seara zilei de 26 noiembrie 2008 pe malul ucrainean

al Dunării, în lipsa unor alte mijloace de probă din care să reiasă că urmele

de încălțăminte au fost produse de încălțămintea vreunuia dintre inculpați.

Față de

considerentelor expuse, instanța de apel a constatat că din mijloacele de probă

administrate în cauză nu reiese fără putință de tăgadă că cei doi inculpați au

parcurs în seara zilei de 26 noiembrie 2008 traseul canalul Zecheria (de pe

teritoriul statului român) – malul ucrainean al Dunării (pe teritoriul statului

ucrainean) și înapoi (traversând în mod ilegal frontiera dintre cele două

state), fiind aplicabil astfel principiul „in dubio pro reo” cu privire la

aceste infracțiuni, aspect care a atras reținerea dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit.

a) - art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Reținerea acestui

temei al achitării s-a datorat faptului că nu există probatoriul necesar pentru

a constata că cei doi inculpați au intrat în posesia țigărilor timbrate în

Ucraina prin traversarea de către ei a frontierei de stat dintre România și

Ucraina, infracțiunile menționate mai sus fiind strâns legate de infracțiunea

de contrabandă prev. de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006, țigările

fiind introduse în România prin ieșirea din Ucraina, respectiv intrarea în

România a unor persoane prin trecerea în mod ilegal a frontierei de stat dintre

cele două țări.

Instanța de apel a

reținut însă că din ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză se

poate reține fără putință de tăgadă săvârșirea la data de 26 noiembrie 2008 de

către inculpații N.E. și P.D. a infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin.

(1) cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al

României, aceștia introducând în țară mai multe pachete de țigări marca „More”

și „Viceroy” timbrate în Ucraina, fără a se efectua controlul vamal.

În ceea ce-l privește

pe inculpatul N.E., acesta a fost interceptat de către agenții de poliție

frontieră R.A. și V.M.C. pe malul canalului Zecheria având în barca sa 7 genți

de rafie, pe mal lângă barca acestuia alte 16 genți de rafie și în apă alte 4

genți de rafie, în acestea fiind țigări marca „More” și „Viceroy” timbrate în

Ucraina. Instanța de apel a reținut că nu este întemeiată apărarea inculpatului

N.E. (care a pretins că a găsit țigările întâmplător într-un anumit loc, pe

malul Dunării), în procesul - verbal întocmit la 27 noiembrie 2008, ora 09.00

(pag. 23 dosar parchet) fiind consemnat modul de verificare a acestor

susțineri, agenții de poliție cercetând atât malul cât și locul de lângă un

copac, indicat de inculpat, negăsind urme de barcă, încălțăminte sau de genți (procesul

- verbal fiind semnat de inculpatul N.E. fără a avea vreo obiecție). De

asemenea, instanța de apel a mai constatat că acea conformație a terenului

infirmă faptul că țigările au putut fi găsite în acel loc, aspect întărit și de

faptul că fundul genților era curat, iar zona respectivă era înnoroiată,

datorită precipitațiilor anterioare și a valurilor, lipsind orice cărare de

urme ori alte aspecte care să denote că acolo s-ar fi putut afla gențile cu

țigări.

Referitor la

inculpatul P.D., instanța de apel a reținut că vinovăția sa cu privire la

infracțiunea de contrabandă reiese din faptul că acesta inițial a încercat să

fugă de la fața locului, urcând cu barca pe canalul Zecheria până la un loc

unde acest canal era blocat și unde a fost prins de către polițiștii de

frontieră, iar ulterior în barca acestuia a fost găsită o toartă de rafie, iar

prin examinarea criminalistică a acestei toarte de rafie s-a concluzionat că

această fâșie de rafie a făcut corp comun cu toartele genții notată cu B,

ridicată la data de 26 noiembrie 2008 din zona canalului Zecheria și conținând

țigări de proveniență Ucraina (f.63 d.u.p.).

Sub un alt aspect,

instanța de apel a mai reținut că individualizarea judiciară a pedepselor

făcută de instanța de fond nu este corespunzătoare, având în vedere că

inculpații sunt infractori primari, au avut o conduita bună înainte de

săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, astfel că reținând circumstanța

atenuantă facultativă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., a redus (extinzând

efectele apelului declarat de inculpatul N.E. și față de inculpatul P.D.) sub

minimul special pedeapsa prev. de art. art. 270 alin. (1) cu aplicarea art. 274

din Legea nr. 86/2006 de la câte 5 ani închisoare la câte 3 ani închisoare

potrivit art. 76 lit. b) C. pen., precum și pedeapsa complementară constând în

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit.

b) C. pen. de la 3 ani la câte 2 ani.

Totodată, instanța de

apel, având în vedere împrejurarea că în sarcina celor doi inculpați se reține

săvârșirea unei singure infracțiuni, că aceștia sunt infractori primari, că de

la data săvârșirii faptei au trecut circa 2 ani în care cei doi inculpați nu au

mai fost implicați în activități infracționale, precum și că sunt căsătoriți, a

apreciat că scopul preventiv al pedepsei prev. de art. 52 C. pen. se poate

realiza și fără executarea în regim de detenție a pedepselor aplicate.

Constatând întrunite și cerințele art. 86¹ C. pen., instanța de apel a

dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor aplicate celor doi

inculpați, apreciind că pronunțarea condamnării constituie un avertisment și

inculpații nu vor mai săvârși alte infracțiuni.

C. Împotriva acestei

decizii a declarat recurs D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Constanța, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul achitări a inculpaților pentru

infracțiunile prevăzute de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 și art. 1

alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001, precum și pentru greșita individualizare a

pedepselor aplicate inculpaților de către instanța de apel

,

solicitând în esență

menținerea soluției instanței de fond, pentru motivele arătate în scris și

dezvoltate oral.

Examinând decizia

recurată prin prisma cazurilor de casare invocate, prev. de art. 385/9 pct. 18

și 14 C. proc. pen., ÎNALTA CURTE constată că recursul este nefondat.

achitare a inculpaților pentru infracțiunile prevăzute de art. 70 alin. (1) din

O.U.G. nr. 105/2001 și art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 este nefondată,

instanța de apel dând dovadă de rol activ – prin audierea celor doi lucrători

ai poliției de frontieră, neaudiați nici la urmărirea penală și nici la

cercetarea judecătorească - și făcând apoi o analiză detaliată a materialului

probator aflat la dosarul cauzei.

Este incontestabil că

cei doi inculpați au fost depistați având asupra lor, în bărci sau în imediata

vecinătate a acestora, o cantitate apreciabilă de țigări de proveniență

ucraineană, care a fost introdusă în țară pe calea apei, prin alte locuri decât

cele reglementate de lege și cu eludarea controlului vamal, motiv pentru care,

în mod justificat s-a reținut în sarcina acestora infracțiunea de contrabandă.

Însă, atâta vreme cât singurii martori direcți – cei doi lucrători ai poliției

de frontieră -, au declarat în fața instanței de apel - într-o procedură care a

permis inculpaților să-și exercite dreptul la apărare, putând adresa întrebări

acestora pentru lămurirea împrejurărilor de fapt ale cauzei -, că nu au

perceput în nici un mod – vizual sau auditiv - ca cei doi inculpați să traverseze

Dunărea și să preia țigările de pe malul ucrainean, întorcându-se apoi pe malul

românesc, nu se poate presupune că acesta a fost modul de operare, deoarece

altfel nu aveau de unde să procure țigările. Atâta vreme cât nu există probe

certe de vinovăție, este corectă soluția instanței de apel care, făcând

aplicarea principiului in dubio pro reo, a dispus achitarea inculpaților pentru

infracțiunile prevăzute de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 și art. 1

alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001.

Însușirea susținerii

parchetului potrivit căreia se impune condamnarea inculpaților atâta timp cât

nu există alt element care să demonstreze că o altă persoană a adus țigările pe

malul românesc și inculpații le-au preluat, ar însemna o încălcare flagrantă a

prezumției de nevinovăție, nefiind în sarcina inculpaților să dovedească că

alte persoane au adus țigările pe malul românesc, în condițiile în care principalele

probe administrate de acuzare în faza de urmărire penală – procesul verbal și

rapoartele celor doi polițiști de frontieră – s-au dovedit a fi insuficiente și

discutabile, iar reluarea administrării lor în instanță a demonstrat, fără

echivoc, că cei doi lucrători ai poliției de frontieră nu au văzut dacă cei doi

inculpați au traversat Dunărea până pe malul ucrainean, nefiind echipați cu

aparatură pentru vedere nocturnă sau nefolosind-o, perceperea acestui aspect

fiind de altfel imposibilă atâta vreme cât în raza câmpului vizual se

interpunea o insulă cu vegetație. Pe de altă parte, fundamentarea unei acuzații

penale doar pe presupunerea că inculpații au încălcat cele două frontiere de stat,

întemeiată pe percepția auditivă a celor doi lucrători ai poliției de frontieră

care ar fi auzit o barca traversând canalul Zecheria, infirmată de altfel în

instanță, este departe de a satisface cerințele unui proces echitabil.

Ca atare, constatând

că soluția instanței de apel este corespunzător motivată, reținându-se o

situație de fapt conformă materialului probator aflat la dosarul cauzei,

apreciat inclusiv prin prisma probelor administrate nemijlocit de către această

instanță, Înalta Curte va respinge ca nefondată critica parchetului vizând

greșita achitare a inculpaților pentru infracțiunile de intrare sau ieșire din

țară, respectiv dintr-un stat străin, prin trecerea ilegală a frontierei de

stat.

privește individualizarea pedepselor, Înalta Curte constată că instanța de apel

a aplicat corect criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen., recursul

parchetului nefiind întemeiat nici sub acest aspect.

Astfel, instanța de apel

a reținut motivat în favoarea inculpaților circumstanța atenuantă prev. de art.

74 lit. a) C. pen., având în vedere conduită bună a acestora înainte de

săvârșirea faptelor - rezultată atâta din lipsa antecedentelor penale, cât și

din înscrisurile aflate la dosarul cauzei – și, ca atare, făcând aplicarea dispozițiilor

art. 76 lit. b) C. pen., a redus corespunzător pedepsele sub minimul special

prevăzut de lege pentru infracțiunea prev. de art. 270 alin. (1) cu aplicarea

art. 274 din Legea nr. 86/2006.

Totodată, Înalta

Curte constată ca fiind justificată și modalitatea de executare spre care s-a

orientat instanța de apel – suspendare sub supraveghere - având în vedere

împrejurarea că în sarcina celor doi inculpați se reține săvârșirea unei

singure infracțiuni, că aceștia sunt infractori primari, că de la data săvârșirii

faptei au trecut circa 2 ani în care cei doi inculpați nu au mai fost implicați

în activități infracționale, precum și că au familii organizate, date în raport

de care a apreciat că scopul preventiv al pedepsei prev. de art. 52 C. pen. se

poate realiza și fără executarea în regim de detenție a pedepselor aplicate,

fiind întrunite cerințele art. 86¹ C. pen.

În concluzie, apreciind

că individualizarea făcută de instanța de apel este justă atât sub aspectul

cuantumului pedepselor cât și al modalității de executare, Înalta Curte va respinge

recursul declarat de parchet, apreciind că pedepsele aplicate sunt apte să

asigure reeducarea inculpaților, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar

și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

Pentru toate aceste

considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să

fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385/9 alin. (3)

C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

va respinge ca nefondat recursul declarat de D.I.I.C.O.T. – Serviciul

Teritorial Constanța împotriva deciziei penale recurate.

În baza dispozițiilor

art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân

în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Constanța împotriva deciziei

penale nr. 91/P din 30 septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală

și pentru cauze penale cu minori și de familie, privind pe inculpații N.E. și P.D.

Onorariile

apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați până la

prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 100 lei, se vor plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 mai 2011.