ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3940/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 4292 din 3

decembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de

reclamanta SC T.E.O. SA, în contradictoriu cu pârâta SC T. SA, prin care

solicita suspendarea executării Ordinului directorului instituției pârâte nr. 20962/2009,

prin care s-a luat măsura rezilierii unilaterale a contractului de transport nr.

C 169 din 29 iulie 2005 încheiat între părți, precum și întreruperea serviciului

prestat.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a apreciat că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile

cumulative prevăzute de art. 14 alin. (l) din Legea nr. 554/2004, reținând, în

esență, următoarele:

Condiția existenței unui caz bine

justificate, în sensul definit prin dispozițiile art. 2 alin. (l) lit. t) din

Legea nr. 554/2004 nu este îndeplinită, în cauză reclamanta neprobând existența

unor elemente de arbitrariu sau de discriminare a ordinului contestat, prin

care s-a comunicat, în fapt, reclamantei că înregistrează un debit neachitat în

mod nejustificat și, în cazul neachitării, se vor aplica dispozițiile art. 8 alin.

(3) lit. c) din contractul încheiat între părți și se va constata rezilierea

pentru neexecutarea obligațiilor contractuale.

Ordinul/decizie contestat

reprezintă, în fapt, o comunicare legală adresată reclamantei, prin care i se

aducea la cunoștință despre valoarea unei facturi neîncasate la data de 22

septembrie 2009 și despre consecințele neplății acestei facturi în raport de

contractul încheiat între părți.

De asemenea, arată prima instanță,

condiția existenței unei pagube iminente, în sensul definit prin dispozițiile art.

2

alin. (l)

lit. s) din Legea nr. 554/2004

nu este îndeplinită, în cauză reclamanta neprobând consecințele grave în ceea

ce o privește, în cazul executării actului atacat și denunțării contractului,

în condițiile în care reclamanta figurează cu un debit neachitat în evidențele

pârâtei.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta, susținând

că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.

În mod greșit instanța de fond a

reținut că în speță nu sunt îndeplinite condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004

în ceea ce privește suspendarea actului administrativ, față de împrejurarea că

actul administrativ contestat este în curs de analizare de către pârâtă și nu

s-a realizat procedura administrativă prealabilă, fapt de natură a crea

serioase îndoieli în privința valabilității și legalității actului.

Totodată, paguba iminentă este

evidentă, față de împrejurarea că în contextul crizei economice actuale

executarea actului contestat ar conduce la scoaterea societății de pe piața

energetică, la nivel guvernamental căutându-se soluții pentru dezechilibrele de

plăți ale T.E.O. SA.

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată

că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

În mod corect instanța de fond a

respins cererea de suspendare a actului administrativ formulată de reclamantă

în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că actul contestat

reprezintă o comunicare făcută de C.N.T. SA către societatea reclamantă, privind

existența unor debite ale acesteia din urmă și decizia sa de a aplica

prevederile contractuale privind rezilierea contractului respectiv.

Recurenta - reclamantă nu a

contestat existența contractului și a unor debite astfel că aparența de

legalitate a actului nr. 20962/2009 nu a fost infirmată.

În ceea ce privește paguba iminentă

recurenta - reclamantă nu a făcut dovada raportului de cauzalitate între actul

a cărui suspendare se solicită și iminența procedurii unei pagube în

patrimoniul societății, respectiv nu a făcut dovada caracterului executoriu al

actului nr. 20962/2009.

Pentru considerentele menționate, cu

referire la art. 304

1

C. proc. civ. și art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanta SC T.E.O. SA împotriva sentinței nr. 4292 din 3

decembrie 2009

:

a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 septembrie 2010.