ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1213/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 163

din 20 septembrie 2004 a Tribunalului Militar Teritorial, a fost respinsă

cererea de revizuire formulată de condamnatul N.V., cu privire la sentința nr.

19/1989 a Tribunalului Militar Teritorial București.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că prin sentința nr. 19/1989 a Tribunalului Militar

Teritorial București petiționarul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de

8 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art.

20, raportat la art. 174 C. pen., și infracțiunea de ultraj contra bunelor

moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de art. 321 C. pen.,

constând în aceea că la data de 30 octombrie 1988 i-a aplicat victimei I.V., o

lovitură cu lama briceagului în regiunea toraco – abdominală, pricinuindu-i

leziuni care i-au pus în pericol viața și cu aceeași ocazie a proferat injurii

și amenințări la adresa mai multor călători ce se aflau în mijlocul de

transport în comun cu care ei călătoreau.

S-a mai reținut că, această

hotărâre a rămas definitivă, prin decizia nr. 19 din 29 mai 1989 a fostului

Tribunal Suprem, secția militară din ale cărei considerente reiese că ambele

instanțe au avut în vedere eventuala reținere a circumstanței atenuantă a

scuzei provocării dar care, după analiza materialului probator administrat în

cauză, au concluzionat că reținerea acesteia nu este întemeiată.

În sfârșit, instanța de fond

a reținut că împrejurarea invocată nu are caracter de noutate, astfel cum cer

dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., pe de o parte, iar cererea de

revizuire este admisibilă dacă prin împrejurările nou aduse în fața instanței

se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, ceea ce nu este cazul în

speță, pe de altă parte.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnatul care, atât prin memoriul depus la dosarul cauzei cât

și oral, prin apărătorul său desemnat din oficiu, a criticat-o pentru

netemeinicie și nelegalitate, susținând că prin audierea celor cinci martori

propuși de el se va clarifica situația de fapt reală, în sensul că va putea fi

reținută în favoarea sa scuza provocării, cu efectul său legal, reducerea

pedepsei.

Curtea Militară de Apel,

prin decizia nr. 49 din 22 noiembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de condamnatul – revizuient N.V., obligându-l pe acesta să plătească

statului suma de 1.200.000 lei, cheltuieli judiciare în care se include și

onorariul apărătorului desemnat din oficiu (200.000 lei) care va fi avansat din

fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii,

condamnatul – revizuient a declarat recurs reiterând motivele formulate la

instanța de apel.

Recursul declarat de

condamnat nu este fondat.

Înalta Curte, examinând

hotărârile pronunțate în cauză nu constată nici-un motiv care să se ia în

considerare din oficiu în recursul condamnatului revizuient.

Instanțele de judecată au

constatat corect că împrejurarea de fapt invocată de revizuient ca fiind nouă

(starea de provocare în care s-a aflat, fiind chiar el victima unei infracțiuni

de tâlhărie) pe care acesta tinde să o dovedească prin alte probatorii (audieri

de martori) a fost cunoscută de instanța de fond și de instanțele de control

judiciar.

În atare situație este vorba

doar de mijloace de probă noi, în completarea dovezilor deja administrate.

Or, prin revizuire, cale

extraordinară de atac, nu este admis să se continue judecata prin prelungirea

administrării unor mijloace de probă, pentru dovedirea unor împrejurări de fapt

cunoscute de către instanțele care au judecat cauza.

Pentru aceste considerente,

urmează ca recursul declarat de condamnatul – revizuient să fie respins, ca

nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a-l

obliga pe recurent să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare, din

care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuientul condamnat N.V. împotriva deciziei penale nr.

49 din 22 noiembrie 2004 a Curții Militare de Apel.

Obligă recurentul condamnat

la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 februarie 2005.