ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1213/2005

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 163 din 20 septembrie 2004 a Tribunalului Militar Teritorial, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul N.V., cu privire la sentința nr. 19/1989 a Tribunalului Militar Teritorial București.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința nr. 19/1989 a Tribunalului Militar Teritorial București petiționarul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., și infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de art. 321 C. pen., constând în aceea că la data de 30 octombrie 1988 i-a aplicat victimei I.V., o lovitură cu lama briceagului în regiunea toraco – abdominală, pricinuindu-i leziuni care i-au pus în pericol viața și cu aceeași ocazie a proferat injurii și amenințări la adresa mai multor călători ce se aflau în mijlocul de transport în comun cu care ei călătoreau.

S-a mai reținut că, această hotărâre a rămas definitivă, prin decizia nr. 19 din 29 mai 1989 a fostului Tribunal Suprem, secția militară din ale cărei considerente reiese că ambele instanțe au avut în vedere eventuala reținere a circumstanței atenuantă a scuzei provocării dar care, după analiza materialului probator administrat în cauză, au concluzionat că reținerea acesteia nu este întemeiată. În sfârșit, instanța de fond a reținut că împrejurarea invocată nu are caracter de noutate, astfel cum cer dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., pe de o parte, iar cererea de revizuire este admisibilă dacă prin împrejurările nou aduse în fața instanței se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, ceea ce nu este cazul în speță, pe de altă parte.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul care, atât prin memoriul depus la dosarul cauzei cât și oral, prin apărătorul său desemnat din oficiu, a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că prin audierea celor cinci martori propuși de el se va clarifica situația de fapt reală, în sensul că va putea fi reținută în favoarea sa scuza provocării, cu efectul său legal, reducerea pedepsei. Curtea Militară de Apel, prin decizia nr. 49 din 22 noiembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul – revizuient N.V., obligându-l pe acesta să plătească statului suma de 1.200.000 lei, cheltuieli judiciare în care se include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu (200.000 lei) care va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii, condamnatul – revizuient a declarat recurs reiterând motivele formulate la instanța de apel. Recursul declarat de condamnat nu este fondat. Înalta Curte, examinând hotărârile pronunțate în cauză nu constată nici-un motiv care să se ia în considerare din oficiu în recursul condamnatului revizuient. Instanțele de judecată au constatat corect că împrejurarea de fapt invocată de revizuient ca fiind nouă (starea de provocare în care s-a aflat, fiind chiar el victima unei infracțiuni de tâlhărie) pe care acesta tinde să o dovedească prin alte probatorii (audieri de martori) a fost cunoscută de instanța de fond și de instanțele de control judiciar. În atare situație este vorba doar de mijloace de probă noi, în completarea dovezilor deja administrate.

Or, prin revizuire, cale extraordinară de atac, nu este admis să se continue judecata prin prelungirea administrării unor mijloace de probă, pentru dovedirea unor împrejurări de fapt cunoscute de către instanțele care au judecat cauza. Pentru aceste considerente, urmează ca recursul declarat de condamnatul – revizuient să fie respins, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a-l obliga pe recurent să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat N.V. împotriva deciziei penale nr. 49 din 22 noiembrie 2004 a Curții Militare de Apel. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2005.