ÎCCJ, Decizia nr. 15/2011

ÎCCJ, Decizia nr. 15/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cererii de

contestație în anulare de față,

Din actele dosarului

constată următoarele:

Prin Decizia nr. 785 din 22 noiembrie 2010,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, a

fost

respins,

ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul M.I. împotriva Deciziei nr. 452

din 14 iunie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul

de 9 judecători, în Dosarul nr. 3014/1/2010. A fost obligat recurentul

contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de recurs a constatat, în esență, că prin Decizia nr. 452

din 14 iunie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 3014/1/2010, Înalta Curte de

Casație și Justiție, completul de 9 judecători, a respins ca inadmisibil,

recursul declarat de contestatorul M.I. împotriva Deciziei nr. 177 din 22

martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 9 judecători,

cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut că

p

rin Decizia

nr. 177 din 22 martie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul

de 9 judecători, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare

formulată de contestatorul M.I. împotriva Deciziei nr. 629 din 28 septembrie

2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători,

în Dosarul nr. 3542/1/2009.

Împotriva acestei

decizii contestatorul a declarat recurs, care a fost respins ca inadmisibil

prin Decizia nr. 452 din 14 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, completul de 9 judecători, cu motivarea că în cauză s-a formulat

recurs împotriva unei hotărâri judecătorești definitive pronunțată de către

Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, în soluționarea

cererii de contestație în anulare formulată de contestator împotriva unei

decizii pronunțate, de aceeași instanță, în recurs.

Împotriva acestei

ultime decizii, contestatorul M.I. a declarat un nou recurs, cu privire la care

Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, a apreciat că

este inadmisibil deoarece privește o hotărâre definitivă, recunoașterea unei

căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituind o

încălcare a principiului legalității căilor de atac și o soluție inadmisibilă

în ordinea de drept.

Împotriva acestei

decizii contestatorul a formulat cerere de contestație în anulare invocând

cazul prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen., constând în încălcarea

dispozițiilor art. 176 C. proc. pen., greșita indicare a calității

contestatorului și a obiectului cauzei.

Analizând cererea de

contestație în anulare potrivit dispozițiilor art. 391 C. proc. pen. se constată că aceasta este inadmisibilă, astfel că va fi respinsă pentru

considerentele ce urmează.

Astfel, după cum

rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 386 C. proc. pen. raportat la art. 391 C. proc. pen., contestația în anulare, ca și cale

extraordinară de atac poate fi formulată pentru cazurile expres și limitativ

prevăzute de dispozițiile art. 386 lit. a) – e) C. proc. pen.

Totodată, legea

procesuală reglementează subiecții de drept care au legitimitate procesuală

activă (art. 387 C. proc. pen.), termenul de introducere a cererii (art. 388 C. proc. pen.) și instanța competentă a o soluționa (art. 389 C. proc. pen.).

Dispozițiile art. 391

alin. (2) C. proc. pen. prevăd elementele supuse analizei instanței de judecată

în examinarea admisibilității în principiu a unei cereri de contestație în

anulare, respectiv termenul în care cererea a fost formulată, motivele invocate

(care trebuie să se subsumeze celor expres și limitativ prevăzute de lege) și

necesitatea depunerii sau invocării de dovezi în sprijinul contestației.

Admisibilitatea în principiu a cererii de contestație în anulare presupune

îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc.

pen., în caz contrar contestația urmând a fi respinsă, ca inadmisibilă.

În cauza dedusă

judecății contestatorul a invocat formal cazul de contestație în anulare

prevăzut de dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen., dar criticile

formulate privesc, în realitate, conținutul citației (ale cărui elemente nu

sunt prevăzute de art. 176 C. proc. pen. sub sancțiunea nulității) și nu

modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, spre a fi, eventual,

incident cazul de contestație în anulare reglementat de art. 386 lit. a) C.

proc. pen., astfel că cererea nu îndeplinește condiția legală de a fi

întemeiată pe unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen.

Așa fiind,

constatându-se că cererea de contestație în anulare nu îndeplinește, cumulativ

condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen.,

aceasta va fi respinsă, ca inadmisibilă.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul M.I. împotriva Deciziei

nr. 785 din 22 noiembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, completul de 9 judecători, în Dosarul nr. 7884/1/2010.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2011.