ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1579/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 24 iulie 2000, reclamantul C.R.E.D.I.D.A.M., prin reprezentant legal a chemat în judecată pe pârâta S.C. M.I. SRL solicitând obligarea acesteia la plata remunerației compensatorii pentru copia privată în conformitate cu art. 107 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu începere din luna august 1997 și până la soluționarea litigiului, remunerație reactualizată în funcție de indicele de inflație. Totodată reclamantul a mai solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în funcție de dobânda practicată de B.C.R. unde are cont deschis, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

1. Soluționând cauza în fond, prin sentința nr. 606 din 19 septembrie 2001, Tribunalul București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei și a obligat-o pe pârâtă să-i plătească suma de 37.753.195 lei reprezentând contravaloarea remunerației compensatorii plus suma de 800.000 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut din probele administrate că pârâta a importat suporturi și aparate pentru reproducerea operelor care intră sub incidența art. 107 din Legea nr. 8/1996 în cuantum de 513.669.778 lei corespunzător remunerației compensatorii în valoare de 25.683.489 lei prin aplicarea unui procent de 5 % din prețul de vânzare al acestora.

La efectuarea raportului de expertiză nu au fost prezentate alte suporturi sau aparate video-recorder care să se încadreze în actul normativ menționat, cum susținea reclamanta. Prin răspunsul la obiecțiunile formulate de reclamantă la raportul de expertiză s-a precizat că importurile de aparate video și casete video efectuate în perioada 1998 - 5 iunie 2000 sunt în valoare de 1.046.748.594 lei, corespunzând unui număr de 297 bucăți. Că în aceeași perioadă s-au pus în circulație prin vânzare 208 bucăți în valoare de 684.976.688 lei, iar în stoc se aflau 89 bucăți la data de 5 iunie 2001, în valoare de 361.780.906 lei. În aceeași perioadă s-au mai importat 10 casete video în valoare de 1.148.722 lei vândute în totalitate.

Expertul a stabilit valoarea remunerației compensatorii în două variante prin calculul inflației și a dobânzii de referință. Instanța de fond a ales prima variantă din răspunsul expertului la obiecțiunile reclamantei, deoarece din probele administrate, nu rezultă că reclamanta are cont la B.C.R. și care este cuantumul dobânzii practicate de bancă. S-au avut în vedere și răspunsurile la interogatoriul luat pârâtei, care a recunoscut că avea obligația legală de a achita remunerația compensatoare și nu a achitat această sumă la nici un alt organism cu gestiune colectivă. Potrivit art. 107, raportat la art. 34 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, tribunalul a admis acțiunea reclamantei și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 37.753.195 lei reprezentând remunerația compensatoare, actualizată în raport de rata inflației, sumă datorată până la data de 31 mai 2001. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamanta cât și pârâta.

2. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 199 din 14 mai 2002 a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâta S.C. M.I. SRL și a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta C.R.E.D.I.D.A.M. În pronunțarea acestei decizii, instanța de apel văzând că pârâta nu s-a achitat de obligația legală de a achita taxa judiciară de timbru în valoare de 150.000 lei și suma de 1500 lei timbru judiciar, a anulat ca netimbrat apelul în temeiul art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.U.G. nr. 32/1995. În ce privește apelul reclamantei, s-a reținut că această parte nu este îndreptățită să i se acorde și dobânda legală la suma datorată de pârâtă, întrucât aceasta este cu mult mai mică decât nivelul sumei ce reprezintă devalorizarea monetară ce i s-a acordat de instanța fondului și s-ar ajunge la încălcarea principiului neagravării situației apelantei în propria cale de atac prevăzut de art. 296 C. proc.

civ. Referitor la cheltuielile de judecată, ce au fost diminuate de instanța de fond, Curtea de apel văzând dispozițiile art. 276 C. proc. civ., a apreciat că instanța are căderea să reducă cuantumul cheltuielilor ocazionate de proces atunci când pretențiile reclamantei sunt admise doar în parte. Drept urmare apelul reclamantei a fost respins ca nefondat. 3. În termenul prevăzut de lege împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ. Recurenta-reclamantă susține în esență că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor legale incidente cauzei, respectiv art. 139 din Legea nr. 8/1996, precum și art. 1084 C. civ.

și nu a acordat dobânda legală aferentă sumei datorate de intimată, încălcând astfel principiul reparării integrale a prejudiciului suferit. Astfel, se cuvenea ca instanța să aibă în vedere din probele administrate varianta I a expertizei efectuate la instanța de fond la care se adăuga suma de 697.854 lei calculată în cadrul expertizei depuse la instanța de apel, așa încât debitul total datorat de intimata-pârâtă să fie în limita sumei de 38.451.049 lei în care s-a inclus și dobânda legală de 6 % pe care apelanta o are la astfel de conturi deschise la B.C.R. Cu privire la diminuarea nejustificată a cheltuielilor de judecată, în mod greșit, instanța de apel nu a avut în vedere și dispozițiile art. 274 alin. (2) C. proc.

civ., care nu permit instanțelor să reducă anumite categorii de cheltuieli, precum taxa de timbru, plata experților, etc. Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea pronunțată în raport de motivele invocate, Curtea apreciază că recursul reclamantei este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Instanța de apel, în mod greșit a apreciat că prin acordarea dobânzii legale la suma datorată de intimata-pârâtă s-ar agrava situația apelantei-reclamante în propria cale de atac, deoarece cuantumul dobânzii urma să se adauge remunerației compensatorii, așa cum a fost actualizată în raport de indicele de inflație. Prin interpretarea greșită a art. 1084 și art. 1088 C. civ., instanța de apel a considerat că nu se pot cumula dobânda legală cu reactualizarea sumei datorate în raport de indicele de inflație.

Solicitarea ca pârâta să fie obligată la plata sumei actualizate, precum și a dobânzii bancare, are ca scop repararea integrală a prejudiciului cauzat ca urmare a neîndeplinirii obligației principale de plată a remunerației unice de către societatea pârâtă. Indicele de inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen economic, specific perioadei de trecere la economia de piață și prin intermediul căruia se măsoară gradul de apreciere a valorii banilor aflați în circulație, coeficientul de scădere a puterii lor de cumpărare. Or, prin aplicarea în practică a acestui calcul (actualizarea în raport de indicele de inflație) banii sunt aduși la actuala lor putere de cumpărare.

Cât privește dobânda, aceasta reprezintă câștigul, folosul ori profitul pe care l-ar fi obținut recurenta-reclamantă din investirea banilor dacă intimata-pârâtă i-ar fi plătit debitul datorat la termenele și în condițiile prevăzute de lege. Cum prin actualizarea sumei datorată cu titlul de remunerație și plata dobânzii bancare aferente acestei sume, recurenta-reclamantă urmărește repararea integrală a prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea obligației de plată la termen de către pârâtă se constată că pârâta nu va fi obligată să efectueze o plată dublă care să ducă la îmbogățirea fără just temei a reclamantei, considerente pentru care recursul reclamantei se privește ca întemeiat și va fi admis.

Având în vedere concluziile expertizelor efectuate atât la instanța de fond, cât și în apel coroborate cu înscrisurile privind dobânda practicată de B.C.R. unde recurenta își are contul, Curtea va considera ca argumentată și îndestulătoare pentru acoperirea integrală a prejudiciului varianta în care remunerația compensatorie reactualizată plus dobânda legală este în cuantum de 38.451.049 lei. Întrucât vor fi admise în totalitate pretențiile recurentei-reclamante și văzând că aceasta a solicitat acordarea cheltuielilor ocazionate în toate fazele procesuale, în temeiul art. 274 C. proc. civ., Curtea va obliga intimata să le plătească în limita în care acestea au fost dovedite. Față de cele ce preced și reținând ca fondat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Curtea în baza art. 312 și art. 314 C. proc. civ., va admite recursul reclamantei, va modifica în parte decizia pronunțată de instanța de apel, în sensul că va admite apelul reclamantei împotriva sentinței tribunalului pe care o schimbă și drept consecință admite acțiunea reclamantei în totalitate. Va obliga pârâta S.C. O.R. S.A. (fostă S.C. M.I. SRL) să plătească reclamantei suma de 38.451.049 lei reprezentând remunerație compensatorie actualizată și dobânda legală, precum și suma de 9.168.450 lei cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale. Va menține celelalte dispoziții ale deciziei pronunțate de instanța de apel referitoare la apelul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul reclamantei C.R.E.D.I.D.A.M. Modifică în parte decizia civilă nr. 199 din 14 mai 2002 a Curții de Apel București secția a IV-a civilă, în sensul că admite apelul reclamantei C.R.E.D.I.D.A.M., împotriva sentinței civile nr. 606 din 19 septembrie 2001 a Tribunalului București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, pe care o schimbă și drept consecință admite în totalitate acțiunea reclamantei. Obligă pârâta S.C. O.R. S.A. (fostă S.C. M.I. SRL) să plătească reclamantei suma de 38.451.049 lei, reprezentând remunerație compensatorie actualizată și dobânda legală, precum și suma de 9.168.450 lei, cheltuieli de judecată, în toate fazele procesuale. Menține celelalte dispoziții ale deciziei pronunțată de Curtea de Apel București.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2004.