ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1579/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 24 iulie 2000,

reclamantul C.R.E.D.I.D.A.M., prin reprezentant legal a chemat în judecată pe

pârâta S.C. M.I. SRL solicitând obligarea acesteia la plata remunerației

compensatorii pentru copia privată în conformitate cu art. 107 din Legea nr.

8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu începere din luna

august 1997 și până la soluționarea litigiului, remunerație reactualizată în

funcție de indicele de inflație.

Totodată reclamantul a mai solicitat

obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în funcție de dobânda practicată de

B.C.R. unde are cont deschis, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

sentința nr. 606 din 19 septembrie 2001, Tribunalul București, secția a V-a

civilă și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei și a

obligat-o pe pârâtă să-i plătească suma de 37.753.195 lei reprezentând

contravaloarea remunerației compensatorii plus suma de 800.000 lei cheltuieli

de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut din probele administrate că pârâta a importat suporturi și aparate

pentru reproducerea operelor care intră sub incidența art. 107 din Legea nr.

8/1996 în cuantum de 513.669.778 lei corespunzător remunerației compensatorii

în valoare de 25.683.489 lei prin aplicarea unui procent de 5 % din prețul de

vânzare al acestora.

La efectuarea raportului de

expertiză nu au fost prezentate alte suporturi sau aparate video-recorder care

să se încadreze în actul normativ menționat, cum susținea reclamanta.

Prin răspunsul la obiecțiunile formulate

de reclamantă la raportul de expertiză s-a precizat că importurile de aparate

video și casete video efectuate în perioada 1998 - 5 iunie 2000 sunt în valoare

de 1.046.748.594 lei, corespunzând unui număr de 297 bucăți. Că în aceeași

perioadă s-au pus în circulație prin vânzare 208 bucăți în valoare de

684.976.688 lei, iar în stoc se aflau 89 bucăți la data de 5 iunie 2001, în

valoare de 361.780.906 lei. În aceeași perioadă s-au mai importat 10 casete

video în valoare de 1.148.722 lei vândute în totalitate.

Expertul a stabilit valoarea

remunerației compensatorii în două variante prin calculul inflației și a

dobânzii de referință.

Instanța de fond a ales prima

variantă din răspunsul expertului la obiecțiunile reclamantei, deoarece din

probele administrate, nu rezultă că reclamanta are cont la B.C.R. și care este

cuantumul dobânzii practicate de bancă.

S-au avut în vedere și răspunsurile

la interogatoriul luat pârâtei, care a recunoscut că avea obligația legală de a

achita remunerația compensatoare și nu a achitat această sumă la nici un alt

organism cu gestiune colectivă.

Potrivit art. 107, raportat la art.

34 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, tribunalul a admis acțiunea reclamantei și a

obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 37.753.195 lei reprezentând remunerația

compensatoare, actualizată în raport de rata inflației, sumă datorată până la

data de 31 mai 2001.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel atât reclamanta cât și pârâta.

a IV-a civilă, prin decizia nr. 199 din 14 mai 2002 a anulat ca netimbrat

apelul declarat de pârâta S.C. M.I. SRL și a respins ca nefondat apelul

formulat de reclamanta C.R.E.D.I.D.A.M.

În pronunțarea acestei decizii,

instanța de apel văzând că pârâta nu s-a achitat de obligația legală de a achita

taxa judiciară de timbru în valoare de 150.000 lei și suma de 1500 lei timbru

judiciar, a anulat ca netimbrat apelul în temeiul art. 20 alin. (1) și (3) din

Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.U.G. nr. 32/1995.

În ce privește apelul reclamantei,

s-a reținut că această parte nu este îndreptățită să i se acorde și dobânda

legală la suma datorată de pârâtă, întrucât aceasta este cu mult mai mică decât

nivelul sumei ce reprezintă devalorizarea monetară ce i s-a acordat de instanța

fondului și s-ar ajunge la încălcarea principiului neagravării situației

apelantei în propria cale de atac prevăzut de art. 296 C. proc. civ.

Referitor la cheltuielile de

judecată, ce au fost diminuate de instanța de fond, Curtea de apel văzând

dispozițiile art. 276 C. proc. civ., a apreciat că instanța are căderea să

reducă cuantumul cheltuielilor ocazionate de proces atunci când pretențiile

reclamantei sunt admise doar în parte.

Drept urmare apelul reclamantei a

fost respins ca nefondat.

împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta invocând motivele

prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă susține în

esență că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor legale

incidente cauzei, respectiv art. 139 din Legea nr. 8/1996, precum și art. 1084

C. civ. și nu a acordat dobânda legală aferentă sumei datorate de intimată,

încălcând astfel principiul reparării integrale a prejudiciului suferit.

Astfel, se cuvenea ca instanța să

aibă în vedere din probele administrate varianta I a expertizei efectuate la

instanța de fond la care se adăuga suma de 697.854 lei calculată în cadrul

expertizei depuse la instanța de apel, așa încât debitul total datorat de

intimata-pârâtă să fie în limita sumei de 38.451.049 lei în care s-a inclus și

dobânda legală de 6 % pe care apelanta o are la astfel de conturi deschise la

B.C.R.

Cu privire la diminuarea

nejustificată a cheltuielilor de judecată, în mod greșit, instanța de apel nu a

avut în vedere și dispozițiile art. 274 alin. (2) C. proc. civ., care nu permit

instanțelor să reducă anumite categorii de cheltuieli, precum taxa de timbru,

plata experților, etc.

Analizând actele și lucrările

dosarului, hotărârea pronunțată în raport de motivele invocate, Curtea

apreciază că recursul reclamantei este fondat pentru considerentele ce se vor

arăta în continuare.

Instanța de apel, în mod greșit a

apreciat că prin acordarea dobânzii legale la suma datorată de intimata-pârâtă

s-ar agrava situația apelantei-reclamante în propria cale de atac, deoarece

cuantumul dobânzii urma să se adauge remunerației compensatorii, așa cum a fost

actualizată în raport de indicele de inflație.

Prin interpretarea greșită a art.

1084 și art. 1088 C. civ., instanța de apel a considerat că nu se pot cumula

dobânda legală cu reactualizarea sumei datorate în raport de indicele de

inflație.

Solicitarea ca pârâta să fie

obligată la plata sumei actualizate, precum și a dobânzii bancare, are ca scop

repararea integrală a prejudiciului cauzat ca urmare a neîndeplinirii

obligației principale de plată a remunerației unice de către societatea pârâtă.

Indicele de inflație reprezintă un

calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen economic, specific perioadei

de trecere la economia de piață și prin intermediul căruia se măsoară gradul de

apreciere a valorii banilor aflați în circulație, coeficientul de scădere a

puterii lor de cumpărare.

Or, prin aplicarea în practică a

acestui calcul (actualizarea în raport de indicele de inflație) banii sunt

aduși la actuala lor putere de cumpărare.

Cât privește dobânda, aceasta

reprezintă câștigul, folosul ori profitul pe care l-ar fi obținut

recurenta-reclamantă din investirea banilor dacă intimata-pârâtă i-ar fi plătit

debitul datorat la termenele și în condițiile prevăzute de lege.

Cum prin actualizarea sumei datorată

cu titlul de remunerație și plata dobânzii bancare aferente acestei sume,

recurenta-reclamantă urmărește repararea integrală a prejudiciului cauzat prin

neîndeplinirea obligației de plată la termen de către pârâtă se constată că

pârâta nu va fi obligată să efectueze o plată dublă care să ducă la îmbogățirea

fără just temei a reclamantei, considerente pentru care recursul reclamantei se

privește ca întemeiat și va fi admis.

Având în vedere concluziile

expertizelor efectuate atât la instanța de fond, cât și în apel coroborate cu

înscrisurile privind dobânda practicată de B.C.R. unde recurenta își are

contul, Curtea va considera ca argumentată și îndestulătoare pentru acoperirea

integrală a prejudiciului varianta în care remunerația compensatorie

reactualizată plus dobânda legală este în cuantum de 38.451.049 lei.

Întrucât vor fi admise în totalitate

pretențiile recurentei-reclamante și văzând că aceasta a solicitat acordarea

cheltuielilor ocazionate în toate fazele procesuale, în temeiul art. 274 C.

proc. civ., Curtea va obliga intimata să le plătească în limita în care acestea

au fost dovedite.

Față de cele ce preced și reținând

ca fondat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea în baza

art. 312 și art. 314 C. proc. civ., va admite recursul reclamantei, va modifica

în parte decizia pronunțată de instanța de apel, în sensul că va admite apelul

reclamantei împotriva sentinței tribunalului pe care o schimbă și drept

consecință admite acțiunea reclamantei în totalitate.

Va obliga pârâta S.C. O.R. S.A.

(fostă S.C. M.I. SRL) să plătească reclamantei suma de 38.451.049 lei

reprezentând remunerație compensatorie actualizată și dobânda legală, precum și

suma de 9.168.450 lei cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.

Va menține celelalte dispoziții ale

deciziei pronunțate de instanța de apel referitoare la apelul declarat de

pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul reclamantei

C.R.E.D.I.D.A.M.

Modifică în parte decizia civilă nr.

199 din 14 mai 2002 a Curții de Apel București secția a IV-a civilă, în sensul

că admite apelul reclamantei C.R.E.D.I.D.A.M., împotriva sentinței civile nr.

606 din 19 septembrie 2001 a Tribunalului București, secția a V-a civilă și de

contencios administrativ, pe care o schimbă și drept consecință admite în

totalitate acțiunea reclamantei.

Obligă pârâta S.C. O.R. S.A. (fostă

S.C. M.I. SRL) să plătească reclamantei suma de 38.451.049 lei, reprezentând

remunerație compensatorie actualizată și dobânda legală, precum și suma de

9.168.450 lei, cheltuieli de judecată, în toate fazele procesuale.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei pronunțată de Curtea de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 februarie 2004.